Fără bani pentru fondul clasei. Un primar cere oprirea colectării de la părinți: „Nu mai este niciun motiv să contribuie”
07 Septembrie 2026
Pentru aproape trei milioane de elevi din România, vacanța s-a încheiat pe 7 septembrie, cu forfota clasică din curtea școlii, buchete de flori și discursuri festive. La câteva granițe distanță însă, ritmul este complet altul: unii copii europeni învață deja de o lună întreagă, alții mai au încă o săptămână de stat la plajă, iar în Asia debutul de an n-are nicio legătură cu toamna.
În Germania, prima zi de școală vine cu o tradiție veche de două secole: bobocii primesc la intrarea în clasă o Schultüte, un con uriaș din carton decorat manual, îndesat cu dulciuri, creioane colorate și mici jucării, menit să le îndulcească trecerea de la grădiniță la rigoarea orelor. Nici măcar nemții nu merg însă toți deodată la ore: landurile își rotesc datele ca să nu blocheze autostrăzile în sezonul concediilor. La Berlin s-a sunat adunarea pe 24 august, în vreme ce în Bavaria cursurile se reiau abia spre jumătatea lui septembrie.
În Italia, decizia ține de autoritățile regionale. Elevii din Trentino sau Friuli încep mai devreme, în timp ce în sud, din cauza căldurilor sufocante din clasele neclimatizate, băncile se ocupă treptat până după 16-17 septembrie. În Franța, unde reluarea cursurilor e un fenomen social cunoscut drept la rentrée, data a fost fixată uniform la 1 septembrie.
Extremele Uniunii Europene sunt Finlanda și Malta. Copiii finlandezi s-au întors la ore încă din primele zile ale lui august, într-un sistem recunoscut pentru pauzele lungi în aer liber și lipsa temelor sufocante. La polul opus, maltezii prelungesc vacanța până aproape de 1 octombrie.
Dezbaterile despre lungimea cursurilor și împărțirea pe module revin periodic și la noi, mai ales când apar discuții aprinse despre [structura anului școlar și vacanțele stabilite de Ministerul Educației].
Ghiozdane de 500 de dolari în Japonia și semestre inversate în Coreea
În Asia, calendarul școlar urmărește cu totul alte repere. În Japonia, anul începe pe 1 aprilie, odată cu înflorirea cireșilor. Copiii din clasa întâi poartă randoseru, ghiozdane rigide din piele, extrem de rezistente și adesea foarte scumpe, primite cadou de la bunici pentru a-i ține toți cei șase ani de școală primară. În septembrie, elevii japonezi încep doar al doilea trimestru.
În Coreea de Sud, cursurile debutează în martie, iar presiunea academică uriașă începe încă de la vârste fragede, majoritatea copiilor combinând școala publică cu hagwon, școlile private de meditații de după-amiază.
În Statele Unite, decizia este lăsată la latitudinea celor peste 13.000 de districte școlare. În statele sudice, unde temperaturile sunt caniculare dar clădirile au aer condiționat centralizat, multe școli deschid porțile la finele lui iulie sau începutul lui august. În nord-est și pe coasta de vest, cum ar fi în statul Washington, primul clopoțel bate abia după prima zi de luni din septembrie, după sărbătoarea de Labor Day.
Contrastul arată cât de diferit privesc statele raportul dintre odihnă și învățare, o temă intens disputată și la București odată cu noile evaluări privind rezultatele slabe ale elevilor români la testele internaționale.