Încă de la începuturile istoriei și până în prezent, oamenii din întreaga lume s-au adunat pentru a participa la festivaluri, sărbători și ceremonii dintre cele mai diverse. Unele dintre acestea, precum înmormântările, sunt evenimente solemne, în care oamenii își iau rămas-bun de la cei dragi și găsesc alinare împreună. Altele, precum festivalurile recoltei, reprezintă o modalitate de a mulțumi pentru hrana obținută, suficientă pentru a supraviețui lunilor reci de iarnă. Există și sărbători pline de bucurie, precum nunțile și aniversările, care marchează momente fericite din viața oamenilor.
Dar există și un alt tip de sărbători, cele misterioase, înfricoșătoare, pline de creaturi despre care se spune că își fac apariția odată cu lăsarea nopții!
Una dintre cele mai cunoscute este Halloweenul, sărbătorit în numeroase țări și devenit deosebit de popular în Europa și America de Nord.
Fiecare sărbătoare are propriile tradiții. De Halloween, poate te-ai costumat în vrăjitoare, ai sculptat un dovleac sau ai mers din ușă în ușă pentru a cere dulciuri. Dar te-ai întrebat vreodată de unde provin aceste obiceiuri? Cine a început să celebreze aceste sărbători și în ce parte a lumii au apărut?
Să descoperim câteva dintre cele mai fascinante sărbători misterioase din lume, fiecare cu propriile obiceiuri, credințe și tradiții
Este o seară rece de toamnă, iar străzile sunt pline de copii entuziasmați, costumați în fantome, monștri și vrăjitoare. Aceștia strigă „Ne dați ori nu ne dați?” și își umplu pungile cu dulciurile primite de la vecini. La intrarea în case și pe pervazurile ferestrelor, dovlecii sculptați în forme de chipuri luminează întunericul.
Familiile stau până târziu pentru a urmări filme de groază și pentru a-și spune povești cu fantome.
Aceasta este atmosfera specifică Halloweenului, o sărbătoare cunoscută astăzi în întreaga lume. Denumirea sa provine din expresia All Hallows’ Eve, care înseamnă „Ajunul Tuturor Sfinților”. Sărbătoarea are rădăcini în tradiții mai vechi, inclusiv în festivaluri păgâne.
Obiceiul de a merge din casă în casă pentru a primi dulciuri își are originile în tradiții medievale vechi de peste 1.000 de ani. În acea perioadă, oamenii mergeau la casele vecinilor și se ofereau să rostească rugăciuni pentru sufletele celor decedați.
În schimb, primeau soul cakes, mici prăjituri rotunde, asemănătoare biscuiților fragezi, preparate cu mirodenii și stafide.
Chuseok este una dintre cele mai importante sărbători din Coreea de Sud, dedicată familiei, atât celor aflați în viață, cât și strămoșilor, dar și recunoștinței pentru recolta de toamnă.
Sărbătoarea durează trei zile și are loc, de obicei, în septembrie. În această perioadă, milioane de sud-coreeni se reunesc cu familiile lor, adesea în casele bunicilor.
Odată reuniți, membrii familiei gătesc, iau masa împreună și participă la ritualuri tradiționale prin care își exprimă recunoștința față de strămoși pentru recolta bogată.
Dimineața primei zile de Chuseok este dedicată ritualului numit charye. Familiile pregătesc mâncăruri tradiționale, pe care le așază pe o masă specială, ca ofrandă pentru strămoși.
Printre preparatele specifice se numără songpyeon, prăjituri din aluat de orez, umplute cu semințe de susan, fasole roșie sau castane.
Un alt preparat tradițional este japchae, un fel de mâncare pe bază de tăiței prăjiți cu ciuperci, ceapă și morcovi.
De asemenea, se servește jeon, un preparat asemănător unor clătite sărate, prăjite, realizate din ingrediente precum pește, cartofi dulci și dovlecei.
Prin aceste obiceiuri, Chuseok reprezintă nu doar o sărbătoare a recoltei, ci și un moment de respect și comemorare a generațiilor trecute.
Este dimineață devreme în Levant, o regiune din Orientul Mijlociu. Apele calde ale Mării Mediterane se lovesc ușor de țărm, iar aerul este încărcat de mirosul sării marine și al chiparoșilor.
Spre est, soarele nu a răsărit încă pentru a încălzi câmpiile, deșerturile și munții, însă la orizont începe să apară o lumină portocalie.
Ușile caselor se deschid, iar oamenii ies și se îndreaptă spre cimitire pentru a respecta tradițiile vechi de secole ale sărbătorii Khamis al-Amwat, cunoscută și sub numele de „Joia Morților”.
Se crede că această sărbătoare, celebrată deopotrivă de comunități musulmane și creștine, datează din secolul al XII-lea, din perioada cruciadelor.
Cruciadele au reprezentat o serie de conflicte între creștini și musulmani pentru controlul locurilor sfinte din Orientul Mijlociu.
Potrivit tradiției, după ce liderul musulman Saladin a recucerit regiunea de la cruciații creștini, acesta ar fi introdus sărbătoarea Khamis al-Amwat pentru a aduce împreună oamenii celor două religii și pentru a încuraja pacea și toleranța religioasă.
Timp de 15 zile, budiștii din Cambodgia își îndreaptă gândurile către cei care au trecut în neființă. Familiile se reunesc pentru a aduce un omagiu strămoșilor decedați din ultimele șapte generații.
Sărbătoarea Pchum Ben are loc în a zecea lună a calendarului budist și reprezintă o perioadă dedicată reculegerii, meselor tradiționale, reuniunilor de familie și activităților desfășurate împreună.
Denumirea sărbătorii reflectă chiar aceste obiceiuri: pchum înseamnă „a se aduna”, iar ben înseamnă „mâncare”.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale sărbătorii este legat de credința în spiritele celor morți.
Potrivit tradiției budiste locale, în această perioadă se deschid porțile Naraka, un tărâm al suferinței, iar sufletele neliniștite ale celor decedați din ultimele șapte generații pot călători printre cei vii.
Se crede că spiritele, chinuite de foame, se îndreaptă spre templele budiste în căutarea hranei.
Tradiția spune că, dacă familiile celor decedați nu lasă ofrande alimentare, spiritele se pot răzbuna, aducând ghinion și nenorociri asupra rudelor aflate în viață.
Din acest motiv, oferirea hranei și respectarea ritualurilor religioase reprezintă elemente esențiale ale sărbătorii Pchum Ben.
În Mali, stâncile spectaculoase din gresie ale falezei Bandiagara se întind pe aproximativ 145 de kilometri, ridicându-se deasupra câmpiilor acoperite de vegetație săracă.
La baza formațiunilor stâncoase se află sate tradiționale, cu locuințe acoperite cu paie, iar în peșterile adânci și întortocheate din apropiere se găsesc rămășițele unor oameni înmormântați cu secole în urmă.
Această regiune este locuită de populația Dogon, cunoscută pentru tradițiile sale spirituale și pentru măștile spectaculoase realizate în cadrul sărbătorii Fête des Masques, care înseamnă „Festivalul Măștilor”.
Populația Dogon consideră că lumea naturală este strâns legată de lumea spirituală, de divinități și de sufletele celor decedați.
În fiecare an, în lunile aprilie și mai, bărbații din sate poartă măști impresionante, sculptate din lemn, și participă la dansuri ritualice elaborate.
Festivalul este dedicat persoanelor din comunitate care au murit în anul precedent.
Potrivit credințelor locale, dansurile și ceremoniile au rolul de a onora memoria celor dispăruți și de a le ajuta sufletele să ajungă în lumea de dincolo.
Astfel, Festivalul Măștilor nu reprezintă doar un spectacol al tradițiilor africane, ci și o ceremonie spirituală prin care comunitatea își exprimă respectul față de strămoși și față de legătura dintre viață și moarte.
