În anii 1940, în Budapesta, un medic austriac pe nume Emmi Pikler a observat comportamentele copiilor orfani dintr-un orfelinat și a identificat legătura lor cu „sindromul spitalizării”, un termen introdus de R. Spitz pentru a descrie ansamblul de tulburări manifestate de bebeluși cu vârste cuprinse între 6 și 18 luni, atunci când sunt separați de mamele lor și plasați în instituții. Acest sindrom poate evolua într-o stare severă de depresie, cu urmări dificil de înlăturat.
Jocul reprezintă o componentă esențială în viața copiilor, oferindu-le oportunități neprețuite pentru învățare și dezvoltare sănătoasă. Organizația Națiunilor Unite (ONU) recunoaște importanța jocului ca un drept fundamental al copilăriei, alături de drepturile la educație și la sănătate.