Copiii olandezi, printre cei mai fericiți din lume. Ritualul militar care ar putea explica totul

O dată pe an, copii, părinți și profesori participă la un festival de plimbări organizate, desfășurat pe parcursul a patru seri într-o singură săptămână. Activitatea are rolul de a încuraja mișcarea, explorarea cartierului și relațiile dintre copii.

„Este o tradiție care pare să aibă un efect real asupra copiilor”, arată observațiile publicate de The Guardian.

Westerpark, punctul de start al unei experiențe comunitare

În Amsterdam, sute de copii ajung la Westerpark, adesea însoțiți de părinți și uneori pe bicicletă, chiar și atunci când plouă.

„Nu ar fi trebuit să fiu surprinsă că ploaia nu i-a oprit pe copiii olandezi. Toată ziua a fost furtună, iar prognoza nu arăta bine pentru seară. Și totuși, la ora 17:00, sute de copii au început să sosească, mulți pe bicicletă, cu părinții lor, la Westerpark din Amsterdam, un parc îndrăgit al orașului. Astăzi, acesta funcționează ca punct de plecare, voluntarii coordonează înscrierile, iar grupuri de copii se adună, îmbrăcați în haine de ploaie și dornici să pornească într-o excursie de 5 km sau 10 km prin cartierele din jur”.

Avondvierdaagse, plimbarea de patru seri care a devenit tradiție națională

Evenimentul poartă numele Avondvierdaagse, tradus literal ca „plimbare de seară de patru zile”, și este organizat de voluntari din comunitate.

„Nu este o cursă, dar dacă termină toate cele patru seri, copiii primesc medalii, flori și, uneori, dulciuri”, susțin reprezentanții evenimentului.

În fiecare an, sute de mii de persoane participă în diferite orașe și sate din Țările de Jos, într-o acțiune coordonată la nivel național: „În unele locuri s-a desfășurat mai devreme, în altele mai târziu. Există chiar și variante de ciclism și înot”.

Originea militară a unei tradiții devenite simbol social

Avondvierdaagse are rădăcini istorice în antrenamentele militare.

„Prima marș a avut loc în 1909 la Nijmegen, ca eveniment de pregătire militară. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, diferite orașe au început să organizeze propriile plimbări pentru soldați. După război, cetățenii au fost invitați să participe, iar evenimentul a crescut până a devenit o manifestare de solidaritate la scară largă”.

Astăzi, evenimentul de la Nijmegen este considerat cel mai mare marș de acest tip din lume.

Copiii, mișcarea și beneficiile pentru sănătate

Specialiștii spun că plimbările regulate au efecte clare asupra copiilor.

„Este important ca cei mici să fie activi fizic și să își dezvolte abilitățile motorii de la o vârstă fragedă”, explică Sanne de Vries, profesor de activitate fizică în copilărie.

Participarea constantă și recompensele de la final ajută copiii să asocieze mișcarea cu o experiență pozitivă.

„Emoția pozitivă care rămâne este esențială”.

Comunitate, școală și timp petrecut împreună

Pentru mulți copii, plimbările devin o ocazie de socializare în afara clasei.

„Este distractiv cu prietenii”, spune Robin Astill, 10 ani.

„Îmi place că se întâmplă în fiecare an și faci mișcare în același timp. Este ceva ce oamenii fac de mult timp și poți să îl faci cu prietenii și familia”, spune Ansel Howard, 13 ani.

Părinții participă activ și văd evenimentul ca pe o ocazie de conectare cu propriul copil și cu comunitatea. „Ajungi să vezi mai mult din cartierul tău și să mergi prin locuri pe care în mod normal nu le-ai parcurge”, spune Rebecca Astill, mamă care a participat de mai multe ori alături de copiii ei.

„Aceasta aduce comunitatea școlii împreună”, explică Joost de Koning.

Provocări și întrebări despre incluziune

Deși este un eveniment apreciat, apar și întrebări legate de accesibilitate și diversitate. În unele zone urbane, participanții nu reflectă întotdeauna diversitatea populației, iar implicarea voluntarilor devine tot mai dificilă.

„În ultimii ani, unele evenimente s-au oprit din lipsă de voluntari. Oamenii ajută ocazional, dar nu timp de patru seri la rând”, spune Philip Bueters, organizator.

„A supraviețuit zeci de ani pentru că aduce oamenii împreună într-un mod simplu, sănătos și fără ecrane”, spune Arno van Gemert de la KWbN.

În cultura olandeză există un cuvânt care descrie această stare de comunitate și confort social, „gezelligheid”, greu de tradus exact, dar asociat cu apropiere și apartenență.

Organizatorii cred că modelul poate fi replicat și în alte țări: „Nu este o invenție a statului, ci o formulă care poate fi copiată oriunde există comunitate”.