Specialiștii în alimentația copiilor atrag atenția că presiunea exercitată la masă poate transforma un comportament obișnuit într-o sursă de stres pentru întreaga familie.
Refuzul anumitor alimente este frecvent în copilărie, în special între 2 și 6 ani. Copiii descoperă gusturi și texturi noi, își dezvoltă preferințele și încep să își manifeste independența inclusiv prin alegerile alimentare.
Replica „Nu te ridici de la masă până nu termini!” poate părea o metodă de disciplină, însă îl poate încuraja pe copil să ignore senzația de sațietate. Este important ca părinții să ofere mese echilibrate și să îi permită celui mic să decidă cât mănâncă.
Folosirea desertului drept recompensă poate face ca legumele să pară o obligație neplăcută, iar dulciurile, un premiu. O abordare mai utilă este prezentarea alimentelor fără condiționări.
Un copil poate avea nevoie să vadă sau să guste un aliment de mai multe ori înainte să îl accepte. Refuzul inițial nu înseamnă neapărat că nu îi va plăcea niciodată.
„Uite, fratele tău mănâncă tot!” este o comparație care poate crea frustrare. Apetitul și ritmul de dezvoltare diferă de la un copil la altul, iar mesele nu ar trebui transformate într-o competiție.
Insistențele, amenințările sau negocierile permanente pot crește tensiunea din jurul alimentației. O rutină previzibilă, porțiile potrivite vârstei și mesele luate împreună pot contribui la o relație mai relaxată cu mâncarea.
