Aceste 3 semnale de alarmă arată că al tău copil ar avea nevoie de mai multă încredere, spune un specialist în antrenament mental
21 Martie 2026
Dacă vrei să crești copii „mai puternici și mai independenți”, oferă-le acest lucru. Au nevoie de el „mai mult ca oricând”, spun psihologii.
Părinții sunt bombardați cu titluri alarmante despre sănătatea mintală a adolescenților, anxietate în creștere, singurătate și depresie. Rețelele sociale, telefoanele inteligente și presiunea academică sunt adesea indicate drept cauze. Aproape în fiecare săptămână apare o nouă explicație pentru dificultățile prin care trec adolescenții.
Mesajul pe care mulți părinți îl preiau este: nu înrăutăți lucrurile!
După ce aud asta suficient de des, mulți părinți încep să se teamă că o singură greșeală ar putea agrava situația. Încearcă să nu pună prea multă presiune și să nu impună prea multe reguli, pentru că se tem că ar putea crește stresul copiilor.
În acest proces, ceva important se pierde. În cultura actuală a parentingului, mulți părinți au ajuns, în liniște, să se teamă să își asume autoritatea.
„Vedem această tensiune zilnic. Ca psihologi clinicieni care au lucrat zeci de ani cu părinți și adolescenți și ca părinți de adolescenți, observăm direct cât de nesiguri se simt mulți părinți când vine vorba să își asume autoritatea ca parte a rolului lor”, susțin dr. Becky Kennedy și dr. Sheryl Ziegler, în rubricile CNBC.
De ce au nevoie copiii de la părinți mai mult ca oricând?
SURSA FOTO: freepik.com @tan4ikk
Una dintre cele mai importante surse de stabilitate pentru un copil este să știe că sistemul din jurul lui are structură și că adulți capabili îl susțin.
Când tu oferi această structură, copilul tău simte ceea ce psihologii numesc uneori „conținere”, adică sentimentul că emoțiile intense și momentele dificile sunt ținute într-un cadru stabil și de încredere. Fără acest cadru, intensitatea emoțiilor poate deveni copleșitoare. Este ca un ou fără coajă protectoare.
Acest lucru contează pentru că adolescența este o perioadă în care emoțiile cresc înainte ca autocontrolul să fie complet dezvoltat. Adolescenții simt intens și reacționează rapid. Acordă multă importanță prieteniei, apartenenței, statutului și independenței.
Asta înseamnă că emoțiile puternice fac parte din adolescență. Adolescenții testează limitele și contestă regulile. Pot trânti uși sau pot reacționa ca și cum limita ta este cea mai nedreaptă decizie pe care au întâlnit-o.
Emoțiile mari duc adesea la comportamente intense. Rolul tău este să rămâi stabil în fața lor. Iată cum poți face asta în viața reală, potrivit celor doi psihologi:
Rămâi calm. Amintește-ți că tu ești adultul. Adolescentul tău poate fi agitat, dar tu nu trebuie să fii. Poți să te oprești, să respiri și să îți spui că tu conduci situația.
Validează emoția, dar menține limita. Poți spune: „Știu că ești foarte supărat, dar răspunsul rămâne nu”. Două lucruri pot fi adevărate în același timp. Emoțiile copilului tău sunt reale, iar limita ta rămâne valabilă.
Spune mai puțin. Când adolescentul escaladează conflictul, prea multe cuvinte cresc tensiunea. Evită să explici excesiv, să te justifici sau să ții discursuri. Un „Te aud” sau „Ești foarte nervos” poate avea un impact mai mare.
Oferă spațiu când ajută. Uneori, cel mai stabil lucru pe care îl poți face este să te retragi puțin. Poți spune: „Sunt aici când ești pregătit să vorbim”, apoi îi oferi timp. Spațiul ajută la calmare.
Autonomia este responsabilitatea adolescentului, structura este responsabilitatea părintelui
O mare parte din confuzia actuală vine din modul în care înțelegem autonomia. Autonomia înseamnă să înveți treptat să iei decizii în interiorul unei structuri clare și stabile.
Adolescenții cer autonomie. Tu menții limitele care o fac posibilă. În interiorul acestor limite, adolescentul testează, negociază responsabilități și învață să tolereze frustrarea. Aceste experiențe construiesc judecata și reziliența în timp.
Fără această structură, adolescentul nu exersează cu adevărat independența. Se simte pierdut. În profunzime, chiar dacă se opune limitelor, majoritatea adolescenților se simt mai în siguranță când părintele rămâne ferm, calm și atent.
De ce limitele contează în continuare?
Structura fiecărei familii arată diferit. Poate include locul în care rămân telefoanele după ora 21:30, ce înseamnă cu adevărat „ajung mai târziu acasă” sau dacă participarea la o petrecere presupune prezența unui adult.
Include și regulile care definesc viața de familie, modul în care vă tratați unii pe alții, cum gestionați conflictele și ce înseamnă responsabilitatea.
Structura oferă adolescentului un cadru în care să crească, un înveliș care ține lucrurile împreună în timp ce se formează ceva mai puternic și mai independent în interior.