Nu-i spune copilului tău doar „Te iubesc”: Fă asta și va simți cu adevărat!
20 Februarie 2026
Părinții au tendința de a interveni imediat când copiii întâmpină dificultăți, crezând că îi ajută. Dar ce se întâmplă dacă faci exact invers și îi lași să găsească soluțiile singuri? „Parentingul cu obstacole” le oferă copiilor șansa de a experimenta, de a greși și de a învăța din propriile alegeri, iar rezultatele pot fi mai mult timp liber pentru părinți și copii mai fericiți și mai independenți.
„Parentingul cu obstacole contrazice toate instinctele mele de părinte. Nu înseamnă, așa cum ar sugera numele, să arunci obstacole iresponsabil în calea copilului, ca el să treacă prin provocări artificiale spre maturitate ca un erou din mitologia greacă. Mai degrabă, accentul este pe părinți să nu intervină arbitrar, să nu `înmoaie` dificultățile atunci când copilul întâmpină probleme”, scrie experta în parenting Genevieve Roberts în rubricile inews.co.uk.
Ideea este că cei mici devin adulți capabili când învață să se bazeze pe propriile resurse, ceea ce se întâmplă doar dacă au șansa să greșească, să experimenteze și să eșueze. Doar așa devin oameni compleți.
„Sună simplu, dar pentru mine, ca părinte al unor copii de opt, șase și trei ani, este greu să nu intervin și să le `netezesc` drumul – un comportament numit uneori ironic `ploughing` (curățarea drumului cu plugul). Societatea a devenit mai protectivă cu copiii și adolescenții, dar a prelua complet sarcinile lor – de exemplu în bucătărie, astfel încât ei să nu facă altceva decât să amestece aluatul (asta sunt eu) – nu îi ajută să își construiască încrederea în sine și să își descopere capacitățile”, adaugă experta.
„Să ajuți copiii să înfrunte obstacolele este bine. Viața oferă suficiente provocări, nu trebuie să le creăm noi”
Dr. Kenneth Ginsburg, fondatorul Centrului pentru Comunicare între Părinți și Adolescenți și creator al conceptului „parenting de tip far” (părinți ghizi, dar nu controlori), spune că este nevoie de un echilibru. „Să ajuți copiii să înfrunte obstacolele este bine. Viața oferă suficiente provocări, nu trebuie să le creăm noi. Trebuie să includă sprijinul părinților ca sursă de încredere și siguranță”, afirmă el.
Totuși, el avertizează împotriva evitării eșecului. „Părinții vor să evite eșecurile copiilor pentru că le văd ca reflecție a propriului eșec. Trebuie să reîncadrăm conceptul de eșec într-o lumină pozitivă. Când un copil eșuează, înseamnă că și-a asumat un risc sau a ieșit din zona de confort. Acestea sunt momente importante în dezvoltarea adolescentului. Când învață să eșueze și apoi să meargă mai departe, copilul își construiește reziliența. Învață că poate gestiona ceea ce îi apare în cale – și dacă nu poate, învață să încerce din nou și să facă față”.
Este benefic pentru copii să experimenteze eșecul când sunt mici și riscurile sunt mici, iar părinții pot supraveghea pentru a menține siguranța. Dacă nu au ocazia să eșueze de mici, pot întâmpina dificultăți mai târziu, când consecințele sunt mai serioase. Părinții care nu le permit să greșească le transmit implicit mesajul că nu au încredere în ei să facă lucrurile singuri.
CITEȘTE ȘI:
„Sunt expert parenting și nu vreau ca ai mei copii să fie fericiți”
7 moduri în care părinții din anii `80 aveau viața mai ușoară decât părinții de astăzi