Ei răspund „bine”, iar apoi nu fac absolut nimic. Ai impresia că vorbești cu pereții, iar acest lucru poate deveni extrem de obositor.
De obicei, presupunem că cei mici ne-au auzit, au înțeles ceea ce le-am spus, au fost de acord și urmează să facă ceea ce le-am cerut. În realitate, de cele mai multe ori, lucrurile nu stau deloc așa. Mintea lor este ocupată cu jocuri video, conversații cu prietenii, gustări, teme și alte o mie de lucruri. Uneori răspund automat pentru că au învățat să fie politicoși, nu pentru că au procesat cu adevărat instrucțiunea primită.
Atunci când copiii nu ascultă, rareori este vorba despre lipsă de respect. De cele mai multe ori, la mijloc sunt distragerea atenției, etapa lor de dezvoltare și motivația. Tocmai de aceea, următoarele strategii pot fi cu adevărat utile.
Când copilul pur și simplu nu te ascultă, aceste 5 lucruri pot ajuta:
1. Nu o lua personal
Este normal să nu te aștepți ca un copil să urmeze fiecare indicație de la prima încercare, de fiecare dată. Vorbim despre o familie, nu despre o cazarmă militară.
Cercetările arată că urmarea unor instrucțiuni formate din mai mulți pași presupune folosirea unor abilități complexe ale memoriei de lucru, care se dezvoltă în timp. Prin urmare, este absolut firesc ca cei mici să nu răspundă imediat și perfect fiecărei cerințe.
Atunci când înțelegi că un copil de trei ani poate gestiona doar un număr limitat de pași consecutivi, iar unul de patru ani încă învață această abilitate complexă, îți poți ajusta așteptările în mod realist, în loc să iei personal faptul că nu te ascultă de fiecare dată.
2. Captează-i atenția înainte de a-i da indicații
Atinge-l ușor pe umăr, spune-i pe nume sau privește-l în ochi.
Atunci când te apleci la nivelul copilului și stabilești contact vizual înainte de a-i spune ce are de făcut, îi captezi mult mai eficient atenția. În acest fel, îi va fi mai ușor să înțeleagă și să rețină ceea ce îi spui.
Studiile au arătat că stabilirea contactului vizual poate fi foarte eficientă și în reducerea situațiilor în care copiii nu urmează indicațiile primite. Motivul este simplu: îi ajută să proceseze cu adevărat ceea ce le ceri, în loc ca vocea ta să rămână doar un zgomot de fundal în timp ce atenția lor este concentrată asupra altui lucru.
3. Schimbă modul în care îi vorbești
Încearcă să folosești umorul, joaca sau chiar să cânți ceea ce vrei să-i spui. La fel ca în cazul contactului vizual, scopul este să-i captezi atenția, chiar dacă uneori metoda poate părea puțin caraghioasă.
Atunci când faci ceva amuzant și neașteptat, copilul își poate îndrepta mai ușor atenția către tine și poate auzi cu adevărat ceea ce îi spui.
Cercetările au arătat că părinții care folosesc joaca și umorul în interacțiunile cu cei mici au copii cu mai puține probleme de comportament, niveluri mai scăzute de anxietate și depresie și, în general, o cooperare mai bună.
Atunci când alegi creativitatea și umorul în locul unor ordine rostite pe un ton dur, poți transforma o situație tensionată într-una mai plăcută. Pentru copii, joaca este aproape ca un limbaj al iubirii și îi poate ajuta să revină cu atenția în prezent și să te asculte.
4. Roagă-l să repete ceea ce i-ai cerut
Cere-i copilului să confirme clar că a înțeles solicitarea. De exemplu: „Da, am înțeles. Voi duce gunoiul înainte de cină.”
Atunci când copilul confirmă ceea ce i-ai spus, îl ajuți să proceseze mai bine cerința și îi oferi câteva momente pentru a decide să treacă la acțiune, în loc ca vorbele tale să treacă pur și simplu pe lângă el.
Cercetările sugerează că o pauză de aproximativ șapte secunde după ce îi dai copilului o indicație îi poate oferi timpul necesar pentru a înțelege ceea ce i-ai spus și pentru a începe să acționeze. Astfel, eviți să te enervezi înainte ca el să fi avut cu adevărat șansa de a răspunde cererii tale.
5. Ajută-l să-și găsească motivația
Una dintre cele mai bune întrebări pe care și le poate pune un părinte este: „Ce câștigă copilul meu din asta?” Înțelegerea perspectivei copilului și a modului în care acesta vede lucrurile poate fi un instrument extrem de valoros pentru părinți.
Cercetările au arătat că, atunci când părinții încearcă să privească situația din perspectiva copilului și îl ajută să înțeleagă de ce un anumit lucru este important pentru el, cei mici își dezvoltă mai mult motivația interioară și devin mai dispuși să coopereze, în loc să simtă că sunt controlați.
Atunci când iei în considerare lumea copilului și îi explici de ce este important pentru el să facă un anumit lucru, în loc să-i dai pur și simplu ordine, îl ajuți să devină mai motivat și mai cooperant. În timp, copilul va avea șanse mai mari să adopte comportamentele pozitive din proprie inițiativă, nu doar pentru că i s-a spus ce trebuie să facă.