În timp ce noi vedem fotografii cu concedii și zile senine, există copii care numără orele până când vor putea reveni la școală. Nu pentru că iubesc temele, ci pentru că acolo găsesc un adult care îi întreabă dacă sunt bine, o masă caldă, un zâmbet sau, pur și simplu, liniște.
Violența domestică nu ia vacanță. Din păcate, uneori, tocmai în vacanță devine mai prezentă. Copiii nu aleg familia în care se nasc și nu ar trebui să poarte povara greșelilor adulților.
Ca profesori, vecini, rude sau simpli trecători, avem datoria să fim atenți. Un copil care pare retras, speriat sau evită să vorbească despre ce se întâmplă acasă poate avea nevoie de mai mult decât un sfat. Poate avea nevoie de un adult care să observe și să acționeze.
O societate nu se măsoară după cât de frumoase sunt vacanțele celor privilegiați, ci după cât de bine îi protejează pe copiii care suferă în tăcere.
Dacă în această vară poți face un singur lucru, fă-l pe acesta: nu întoarce privirea atunci când bănuiești că un copil este victima violenței. Uneori, un adult care intervine la timp poate schimba destinul unui copil.