Un cercetător Harvard susține că Raiul există și spune că știe exact unde se află

Știința și teologia se întâlnesc rar, însă un fost profesor de fizică de la Harvard este convins că a reușit să localizeze cu precizie Raiul, notează express.co.uk. Dr. Michael Guillen, care are doctorate în fizică, matematică și astronomie și a predat fizica la Harvard, susține că nu doar că Universul se extinde, dar cu cât un obiect este mai îndepărtat, cu atât se îndepărtează mai repede de noi. Această idee este larg acceptată în comunitatea științifică și se bazează pe observațiile celebrului astronom american Edwin Hubble.

După ce a pornit de la cercetările lui Hubble, dr. Guillen spune: „teoretic, o galaxie aflată la 273 de miliarde de trilioane (273.000.000.000.000.000.000.000) de mile distanță de Pământ s-ar mișca cu 186.000 mile pe secundă, adică cu viteza luminii”.

Dr. Guillen explică faptul că poziția acestor obiecte imposibil de îndepărtate și extrem de rapide este cunoscută sub numele de Orizontul Cosmic. Dincolo de acest prag există alte galaxii, însă lumina lor nu a ajuns încă la Pământ, iar din cauza expansiunii accelerate a Universului, anumite regiuni se îndepărtează atât de rapid încât vor rămâne pentru totdeauna imposibil de observat.

Acest lucru înseamnă că există o limită absolută a ceea ce pot studia astronomii, indiferent cât de avansate vor deveni telescoapele în viitor. Majoritatea astronomilor consideră că nu există nimic special dincolo de această limită, în afară de faptul că nu putem vedea direct ce se află acolo. Dr. Guillen are însă o perspectivă diferită.

Dr. Guille: Orice materie aflată dincolo de Orizontul Cosmic are proprietăți extraordinare 

Într un articol publicat de Fox News, el scrie că cele mai bune observații astronomice și teoriile lui Einstein despre relativitatea specială și generală indică faptul că timpul se oprește la Orizontul Cosmic. La acea distanță specială, foarte departe în spațiu, nu mai există trecut, prezent sau viitor. Există doar absența timpului.

Pentru dr. Guillen, această regiune a lipsei timpului, situată dincolo de limitele Universului observabil, reprezintă locul unde se află Raiul. El explică faptul că, din perspectiva unui om de știință, definițiile sunt importante. Potrivit Bibliei, cel mai jos nivel al Raiului este atmosfera Pământului. Nivelul de mijloc este spațiul cosmic. Cel mai înalt nivel este cel despre care vorbește el, locul unde locuiește Dumnezeu.

Conform teoriei sale, orice materie aflată dincolo de Orizontul Cosmic are proprietăți extraordinare și există în afara spațiului și timpului așa cum le cunoaștem. Dr. Guillen susține că aceste caracteristici se potrivesc perfect cu descrierile biblice ale Raiului din vechime. Indiferent unde te afli pe Pământ, Raiul este mereu deasupra ta, dar complet inaccesibil ființelor muritoare. El afirmă că acolo se află ființe nonmateriale și atemporale, adică sufletele celor plecați.

Teoria Big Bangului 

Pentru cea mai mare parte a comunității științifice, Orizontul Cosmic reprezintă doar limita Universului observabil. Din cauza vitezei finite a luminii și a vârstei finite a Universului, regiunile foarte îndepărtate nu au avut suficient timp să trimită semnale către noi.

Dincolo de această limită, Universul ar putea continua, însă rămâne inaccesibil observațiilor noastre actuale. Cea mai veche lumină pe care o putem detecta, care reprezintă cele mai slabe urme ale Big Bangului, este cunoscută sub numele de Radiația Cosmică de Fond. Aceasta este radiația extrem de deplasată spre roșu provenită din cea mai timpurie etapă a Universului.

Această lumină primordială este extrem de importantă, deoarece funcționează ca o strălucire reziduală a Big Bangului. Teoria Big Bangului spune că Universul a apărut acum aproximativ 13,8 miliarde de ani dintr-o stare extrem de fierbinte și densă și că s-a extins continuu de atunci. În primele momente, temperaturile erau atât de ridicate încât lumina nu putea călători liber, fiind constant deviată de particule încărcate electric.

Pe măsură ce Universul s-a extins și temperaturile au scăzut, atomii au început să se formeze, iar lumina a putut, în cele din urmă, să circule liber prin spațiu. Această radiație eliberată este cea pe care o detectăm astăzi ca radiație cosmică de fond.

De-a lungul a miliarde de ani, expansiunea Universului a întins această radiație și i-a redus energia. Astăzi, ea apare aproape uniform pe cer, ceea ce indică faptul că Universul timpuriu a fost extrem de omogen, cu variații foarte mici.

Aceste fluctuații minuscule sunt importante deoarece, în timp, au dus la formarea galaxiilor și a roiurilor de galaxii pe care le observăm astăzi. Descoperirea radiației cosmice de fond în 1965 a oferit un sprijin puternic pentru teoria Big Bangului și rămâne una dintre cele mai solide dovezi ale acesteia.