„Mamă, te uiți la mine?” Această solicitare este laitmotivul vieții multor mame: „Mama uite cum pot să fac asta” , „Mama uite cum îmi scriu numele”, „Mama uite cum alerg”... etc. Și de obicei la „Mamă, te uiți la mine?" urmat de un mai blând „Mamă, e bine?”
Aceste solicitări sunt rezultatul unei nevoi mai profunde de confirmare. Există o vârstă la care copilul există dacă mama se uită la el pentru că ființa lui cere certificare din exterior, își găsește satisfacție în recunoașterea pe care o obține din figura de referință. Astfel sloganul „Mama uită-te la mine” rulează cu viteză maximă între 3 și 5-6 ani, crescând progresiv cu fiecare nouă descoperire: „Am învățat să fac o asta, mami! Te uiți la mine?”
Greșeala în care riscăm să cădem noi mămicile este aceea de a reacționa pasiv la această cerere a copilului cu un laconic: – Da, mă uit la tine!
Copilul nostru, însă, nu vrea pur și simplu să fie văzut, nu ne cere o „fotografie” a progresului său. Mai degrabă, copilul cere o participare la acel progres obositor.
– Bravo; Știam că vei reuși; arată-mi din nou; Te voi filma să îi arătăm lui tata.
Cu toate acestea, se întâmplă ca unele mame să audă și fraza dureroasă: „Mamă, dar nu te uiți niciodată la mine!”. Multe dintre aceste mamici sunt convinse că s-au uitat la copil și într-adevar au facut un efort în acest sens iar „reclamația” micuțului nu face decât să sporească intoleranța proprie față de cererea inițială.
De ce se plânge copilul de atenție, chiar dacă mama este sigură că i-a oferit mult? Mama îi dă fiului ei acest sentiment de distragere a atenției de fiecare dată când acesta nu participă la progresul care i se arată.
Nouă, adulților, ne este greu să ne amintim de adrenalina de a face o scamatorie sub apă la 4-5 ani sau de cea a primelor plimbări pe bicicletă, dar aceste acțiuni sunt momente de fericire pentru copil.
Copilul care vrea să fie privit este emoționat, uimit de el însuși, surprins de viață și zguduit de adrenalină, să nu vă faceți ideea că toate acestea nu contează suficient!
Aceasta este, de asemenea, o etapă a creșterii copiilo . Totuși, trebuie luată în considerare greutatea pe care o are reacția noastră ca părinți . Nu manifesta nervozitate la cererile copilului, acestea sunt toxice și îi submineaza stima de sine.Expresii precum:
„Destul, nu mai suport să mă uit la tine”; „Lasă-mă în pace, nu pot să te privesc tot timpul”; „Mi-ai arătat de o mie de ori, e suficient”; „Pune-l pe tatăl tău să se uite la tine”...
Viața de mamă poate fi plictisitoare și extrem de repetitivă, este adevărat! Atunci când simți că nu mai poți. retrage-te câteva minute și crează spații personale pentr a-ți încărca bateriile. Sunteți oameni și sunteți femei înainte de a deveni mame.
Se întâmplă să fii obosit și nervos, dar ai grijă să-i oferi copilului o imagine ușoară despre sine: micuțul nu trebuie să se simtă ca o povară pentru părinte, nu trebuie să se simtă ignorat în nevoia lui de reconfirmare, cu atât mai puțin respins. Participă la „Uită-te mamă la mine” cu entuziasmul cuiva care își experimentează bucuia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil