Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Binghamton, modul în care copiii procesează informațiile emoționale se schimbă atunci când nu beneficiază de părinți cu adevărat implicați și care le oferă sprijin. Aceștia nu doar că pot dezvolta un nivel mai ridicat de anxietate și o stimă de sine mai scăzută, ci ajung să se confrunte și cu numeroase dificultăți aparent mărunte la vârsta adultă, specifice celor care au crescut fiind criticați constant de părinți.
1. Stabilirea unor așteptări realiste
Mulți părinți care își critică excesiv copiii nu au neapărat intenții rele. Ei își doresc doar ca aceștia să fie cei mai buni sau să aibă succes. Totuși, această presiune inutilă poate duce la perfecționism și la o stare permanentă de anxietate, copiii având senzația că niciodată nu fac suficient.
La vârsta adultă, aceștia pot ajunge să-și înțeleagă și să-și accepte traumele din copilărie, dar continuă să întâmpine dificultăți în stabilirea unor așteptări și obiective realiste pentru propria viață. Este posibil să muncească excesiv și să acorde prea mult timp carierei, să accepte relații nesănătoase din dorința de a avea o familie tradițională sau chiar să-și neglijeze propriile nevoi în încercarea de a obține apreciere pe rețelele sociale.
2. Analizarea excesivă a fiecărui lucru
De la trimiterea unui simplu mesaj până la redactarea unui e-mail la serviciu, adulții care și-au petrecut copilăria fiind judecați și criticați pentru lucruri mărunte nu se pot abține să analizeze excesiv fiecare situație. Sunt obișnuiți să fie certați și făcuți să se simtă neînsemnați atunci când greșesc, indiferent cât de lipsită de importanță este greșeala, astfel încât chiar și sarcinile simple de la vârsta adultă pot deveni o sursă puternică de stres.
Deși există numeroase consecințe negative pentru copiii care cresc într-o astfel de dinamică familială, una dintre cele mai frecvente este starea cronică de anxietate, care poate afecta chiar și cele mai mici responsabilități cotidiene din viața de adult.
3. Acceptarea complimentelor
Atunci când unui copil i se spune întreaga viață că nu este suficient de bun, acesta își formează despre sine un sistem de convingeri fragil și nesigur. Chiar și atunci când avem convingeri negative și toxice despre noi înșine, ne dorim, în adâncul nostru, ca acestea să fie contrazise, chiar dacă uneori ajungem să acționăm împotriva propriului interes.
Prin urmare, nu este surprinzător că adulții care provin din astfel de familii întâmpină dificultăți în a accepta un compliment. Pot încerca să schimbe subiectul, să minimalizeze aprecierea primită sau să găsească explicații pentru a o respinge. Indiferent de reacție, este evident că nu sunt obișnuiți și nici confortabili să primească laude.
4. Solicitarea și acceptarea feedbackului
Acceptarea feedbackului și a criticilor constructive este dificilă pentru oricine. Suntem oameni și, uneori, faptul că trebuie să recunoaștem că am greșit sau că nu am făcut ceva bine ne poate răni orgoliul. Totuși, majoritatea oamenilor reușesc cel puțin să privească astfel de situații ca pe niște oportunități de învățare. În schimb, cei care au crescut cu părinți extrem de critici pot percepe aceste momente drept atacuri directe la adresa lor.
Această reacție este legată de stima de sine scăzută, dar și de perfecționism. Acești oameni au fost făcuți să creadă că valoarea lor personală depinde de capacitatea de a fi perfecți, fie în viața personală, fie la locul de muncă. Din acest motiv, atunci când cineva le oferă feedback, îl pot percepe ca pe o lovitură dată stimei lor de sine deja fragile.
5. Încrederea în ceilalți
La fel ca alți adulți care au trecut prin experiențe traumatizante în copilărie, cei care au crescut cu părinți excesiv de critici se pot confrunta cu efectele acestor experiențe în propriile relații de la maturitate. Potrivit unui studiu publicat în Journal of Youth and Adolescence, relația cu părinții și experiențele trăite în familie influențează modul în care o persoană dezvoltă atașamente și își construiește relațiile cu ceilalți la vârsta adultă.
Mai ales în relațiile romantice, unde emoțiile sunt puternice, persoanele obișnuite să fie criticate pentru orice pot avea dificultăți în a se simți în siguranță și încrezătoare în stabilitatea relației. Oamenii care ar fi trebuit să le ofere cea mai multă iubire au fost, în schimb, cei care le-au criticat cel mai mult. Din acest motiv, le poate fi greu să creadă că cineva le dorește cu adevărat binele și să aibă deplină încredere în ceilalți.