Afirmațiile pe care nu ar trebui să i le spui niciodată copilului tău când ești furios

Furia părinților este firească, însă nu trebuie să ducă la cuvinte care îl umilesc sau îl învinovățesc pe copil. Astfel de replici îi pot afecta stima de sine și sentimentul că își are locul în familie. Este important să iei o pauză și să te gândești înainte să vorbești. Concentrează-te asupra comportamentului problematic, nu asupra copilului ca persoană.

Evită replicile dureroase, precum „Din cauza ta, eu și tatăl tău ne certăm” sau „Chiar nu ești bun de nimic”. Acestea îi pot provoca celui mic sentimente de vinovăție și nesiguranță. Alege formulări prin care îți exprimi nevoile și frustrările, fără să pui sub semnul întrebării relația dintre tine și copilul tău.

Furia este o emoție pe care părinții o cunosc bine. Când copilul nu ascultă, minte, provoacă sau refuză să respecte o regulă, nu este întotdeauna ușor să îți păstrezi calmul. Iar când iritarea crește, poți spune lucruri pe care nu le gândești cu adevărat.

Totuși, în momentele de furie, este mai bine să eviți cuvintele care îl atacă pe copil, îl fac să se simtă lipsit de valoare sau îi pun sub semnul întrebării locul în familie.

„Să îl acuzi pe celălalt, să îl confrunți direct, să acționezi impulsiv și să îți lași furia să izbucnească nu ajută la nimic”, explică psihologul Pascal Anger, conform Parents.

În opinia sa, părintele trebuie să învețe să privească situația cu calm înainte să intervină. „Trebuie să te gândești înainte să acționezi, să ții cont de sensibilitatea celuilalt, să nu îl rănești și să îl respecți”, explică specialistul.

Furia este o emoție firească, însă nu trebuie să devină un pretext pentru umilire sau pentru cuvinte care rănesc. Unele replici, chiar dacă apar într-un moment de exasperare, pot lăsa urme și pot afecta pe termen lung imaginea pe care copilul o are despre sine.

Iată cinci fraze pe care trebuie să le eviți atunci când furia îți întunecă judecata

Furia nu dispare întotdeauna imediat după un conflict. „Gestionarea furiei cere timp”, amintește Pascal Anger. Frica, sentimentul de nedreptate, oboseala sau impresia că nimeni nu te ascultă pot declanșa această emoție în numeroase situații.

Cel mai important este să nu lași furia să preia controlul. „Trebuie să aștepți, să îți evaluezi furia, să îți analizezi percepțiile și să înțelegi ce simți”, recomandă psihologul. Mai ales, evită cuvintele prea dure la adresa copilului tău.

„Din cauza ta, eu și tatăl tău ne certăm”

Nu pune pe umerii copilului o responsabilitate care nu îi aparține. În caz contrar, el poate ajunge să se simtă vinovat sau să creadă că trebuie să își schimbe comportamentul pentru a împiedica certurile dintre părinți.

Așa cum amintește Pascal Anger, furia trebuie să te ajute să exprimi o frustrare sau o nevoie, nu să îl faci pe copil responsabil pentru problemele familiei.

„Furia este o energie pe care trebuie să știi să o stăpânești, pentru a nu te lăsa copleșit de ea”, explică specialistul.

Chiar și atunci când tensiunea dintre voi este mare, este mai bine să vorbești despre problema concretă, fără să îl faci pe copil responsabil pentru emoțiile sau neînțelegerile adulților.

„Ești leit maică-ta!”

Această replică îl prinde pe copil într-o comparație și îi poate da impresia că are defecte de care nu poate scăpa. Într-un moment de furie, părintele poate căuta un vinovat sau poate face o legătură între comportamentul copilului și cel al unui alt membru al familiei.

Totuși, scopul este să înțelegi ce se întâmplă în situația de față, fără să aduci în discuție alte conflicte.

„Trebuie să clarifici situația pentru a reduce tensiunea. Celălalt părinte nu este un om lipsit de valoare și nu trebuie transformat într-un țap ispășitor”, subliniază psihologul.

În astfel de momente, este esențial ca adultul să își păstreze rolul de persoană de referință pentru copil și să nu reacționeze exagerat.

„M-am săturat de tine!”

Această replică nu mai vizează comportamentul copilului, ci pare să pună sub semnul întrebării relația dintre părinte și copil.

Cel mic poate înțelege mesajul „M-am săturat de tine ca persoană”, nu doar că părintele este nemulțumit de ceea ce a făcut în acel moment.

Chiar și atunci când simți că nu mai ai răbdare, este mai bine să vorbești despre comportamentul care te deranjează. De exemplu, poți spune: „Sunt foarte supărat pentru că ai continuat să faci acest lucru, deși ți-am cerut să te oprești”.

Astfel, copilul înțelege ce anume îi reproșezi, fără să creadă că relația cu tine este în pericol.

„Dacă mai continui așa, te trimitem la internat!”

Această amenințare îi poate provoca multă nesiguranță copilului. El poate înțelege că, dacă nu își schimbă comportamentul, riscă să fie îndepărtat de familie.

Chiar dacă părintele nu intenționează să își pună amenințarea în practică, un copil mic nu are întotdeauna capacitatea de a înțelege că vorbele au fost spuse la furie și că nu descriu neapărat ceea ce urmează să se întâmple.

De aceea, este mai bine să îi explici ce comportament trebuie să schimbe și ce consecință concretă va avea dacă nu respectă regula. Copilul are nevoie să înțeleagă limitele, fără să se teamă că își poate pierde locul în familie.

„Chiar nu ești bun de nimic!”

Nu îi pune copilului o etichetă negativă și nu îl judeca în întregime pentru o greșeală. O astfel de replică îi poate afecta încrederea în sine și îl poate face să creadă că nu este capabil să facă lucrurile bine.

„Trebuie să îți reorganizezi gândurile, să respiri și să îți regăsești calmul înainte să intervii”, recomandă Pascal Anger.

Psihologul explică faptul că, atunci când suntem furioși, „uneori nu ne mai recunoaștem” și „uneori avem impresia că nu suntem ascultați”.

Țipetele și cuvintele dure nu rezolvă problema. În loc să aduni reproșuri, încearcă să îi spui copilului ce simți și de ce ai nevoie.

„Ca părinte, nu te poți comporta ca un copil răsfățat. Poți să îți exprimi dorințele, nevoile și frustrările”, amintește specialistul. El adaugă: „Prin urmare, noi trebuie să găsim cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simțim într-un mod corect și rațional”.

Adulții trebuie să le arate copiilor că se pot înfuria atunci când aceștia fac o greșeală gravă, dar că îi respectă în continuare și îi consideră la fel de importanți. O greșeală poate avea consecințe, însă nu trebuie să pună sub semnul întrebării iubirea părintelui pentru copil.