”Cum îl ajuți să se adapteze la grădiniță, în funcție de felul lui de a fi
Are nevoie să descopere spațiul înainte să se simtă confortabil.
→ Lasă-l să exploreze sala, jucăriile și curtea în ritmul lui.
→ Arată-i concret unde sunt lucrurile lui.
→ Evită să-l grăbești direct spre activitatea de grup.
Privește mult înainte să intre în acțiune.
→ Lasă-i timp să observe.
→ Nu-l presa să participe imediat.
→ Poate sta aproape de adult până când simte că este pregătit.
Se adaptează prin conexiunea cu oamenii.
→ Ajută-l să construiască o relație cu educatoarea.
→ Jocul unu-la-unu poate fi o punte foarte bună spre grup.
→ Un mic ritual repetat zilnic împreună cu educatoarea îi poate oferi multă siguranță.
Are nevoie de mișcare pentru a se regla.
→ Nu transforma statul liniștit într-un test de adaptare.
→ Oferă-i ocazii să se miște și să ajute.
→ Activitatea fizică îl poate ajuta să se liniștească mai mult decât explicațiile lungi.
Intră mai ușor într-un loc nou prin poveste și joc.
→ Jucați acasă de-a grădinița.
→ Folosiți personaje, plușuri sau păpuși pentru a pune în scenă despărțirea și revederea.
→ Puteți crea mici ritualuri care să facă experiența mai familiară.
Se simte bine când are ceva concret de făcut.
→ Dă-i mici responsabilități.
→ Activitățile cu un rezultat vizibil îi pot da sentimentul de competență.
→ Ajută-l să descopere singur cum funcționează lucrurile.
Are nevoie de timp pentru a procesa schimbările.
→ Nu interpreta răspunsurile lente drept lipsă de interes.
→ Vorbește simplu și lasă-i timp să proceseze.
→ Pregătește-l dinainte pentru succesiunea momentelor din zi.
Simte foarte puternic tonul, tensiunea și reacțiile adulților.
→ Vorbește calm și previzibil.
→ Evită rușinarea, amenințările și despărțirile dramatice.
→ Când plânge, ajută-l mai întâi să se regleze și apoi explică-i ce urmează.
Are nevoie să simtă că are un rol.
→ Oferă-i mici alegeri.
→ Lasă-l să ajute și să propună.
→ Sentimentul că are un loc al lui în grup îi poate crește siguranța.
Are nevoie de siguranță relațională înainte să poată deveni independent.
→ Nu forța desprinderea bruscă.
→ Construiește treptat încrederea în educatoare și în spațiul respectiv.
→ Acceptă faptul că apropierea de adult poate fi, pentru o vreme, modul lui de a se adapta.
Aceeași strategie nu funcționează pentru toți copiii. Unii au nevoie să exploreze. Alții să observe. Unii au nevoie de mișcare, de poveste, de o sarcină sau pur și simplu de apropierea unui adult. Adaptarea devine mai ușoară când încercăm să înțelegem de ce are nevoie copilul pentru a se simți în siguranță, nu doar cum putem face să nu mai plângă” a scris psihologul Ancuța Morar, pe pagina sa de Facebook.
