Ce învață copilul tău de la tine despre folosirea tehnologiei

Cum influențează telefonul interacțiunea dintre părinte și copil

Copiii mici caută permanent să creeze o legătură cu părinții lor: le pun întrebări, le povestesc ce li s-a întâmplat, le cer ajutorul sau caută să fie liniștiți și încurajați. Modul în care părintele răspunde acestor încercări de conectare este esențial pentru construirea unei relații puternice între părinte și copil.

Cercetările arată însă că folosirea telefonului poate interfera cu aceste momente.

Într-un studiu observațional recent, cercetătorii au analizat modul în care părinții interacționau cu copiii lor mici. Atunci când părinții foloseau telefonul, aceștia erau de aproximativ cinci ori mai puțin predispuși să răspundă încercărilor copiilor de a le atrage atenția, potrivit PsychologyToday.

Iar atunci când răspundeau, reacțiile lor veneau mai târziu și implicarea era mai redusă.

„Parental phubbing”: când telefonul primește mai multă atenție decât copilul

Aceste constatări explică de ce cercetătorii au devenit tot mai interesați de fenomenul numit parental phubbing. Termenul descrie situația în care un părinte își folosește telefonul în prezența copilului, în loc să interacționeze cu acesta.

O analiză din 2023, care a inclus 42 de studii și 56.275 de copii, a constatat o asociere între acest comportament și o serie de probleme emoționale și comportamentale ale copiilor.

Printre acestea se numără problemele de internalizare, precum depresia și anxietatea, dar și manifestări externe, precum agresivitatea și problemele de comportament. De asemenea, au fost observate asocieri cu o stimă de sine mai scăzută și cu o competență socio-emoțională mai redusă, inclusiv dificultăți în înțelegerea și exprimarea emoțiilor și în dezvoltarea abilităților necesare relațiilor cu ceilalți.

Un studiu realizat în 2026 pe 600 de adolescenți a completat aceste rezultate. Adolescenții au prezentat niveluri mai ridicate de nesiguranță în relația de atașament atât față de mamă, cât și față de tată atunci când părinții se concentrau asupra telefonului în momentele în care copiii încercau să se conecteze cu ei.

Obiceiurile părinților pot influența modul în care copiii folosesc tehnologia

Cercetările au analizat și fenomenul de parental technoference, adică întreruperile și interferențele provocate de tehnologie în interacțiunile de familie.

O meta-analiză din 2025 a analizat 53 de studii, cu peste 60.000 de participanți. Rezultatele au indicat o asociere semnificativă între interferența tehnologiei în comportamentul părinților și utilizarea problematică a dispozitivelor de către copii. Legătura a fost și mai puternică atunci când ambii părinți manifestau acest comportament.

Cu alte cuvinte, modul în care părinții folosesc tehnologia nu poate influența doar calitatea interacțiunilor din familie, ci și relația pe care copiii ajung să o dezvolte cu propriile dispozitive.

Părinții le oferă copiilor, prin propriul comportament, un model despre cum arată relația cu tehnologia. Fără să își dea seama, adulții pot transmite mesajul că interacțiunile prin intermediul unui ecran sunt mai importante decât cele față în față, că orice moment de plictiseală trebuie umplut cu telefonul sau că anumite comportamente problematice legate de tehnologie sunt normale.

Ce efecte poate avea folosirea excesivă a telefonului de către părinți

Un studiu publicat în 2026 în JAMA Pediatrics a identificat o asociere între timpul petrecut de părintele principal pe smartphone și dezvoltarea mai lentă a vocabularului receptiv al copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani.

Fiecare oră suplimentară petrecută zilnic de părinte pe smartphone a fost asociată cu o creștere ușor mai lentă a scorurilor copiilor privind vocabularul receptiv, adică abilitatea de a înțelege cuvintele pe care le aud sau le citesc.

În plus, o analiză din 2025, care a inclus 21 de studii și aproape 15.000 de participanți, a constatat că utilizarea tehnologiei de către părinți în prezența copiilor a fost asociată cu mai multe rezultate: o dezvoltare cognitivă mai slabă, mai multe probleme emoționale și comportamentale, mai puține comportamente prosociale, o legătură părinte-copil mai slabă și un timp mai mare petrecut de copii în fața ecranelor.

Este însă important de precizat că majoritatea cercetărilor privind efectele utilizării tehnologiei de către părinți sunt corelaționale, iar efectele observate sunt, în general, reduse. Prin urmare, aceste rezultate nu demonstrează că folosirea telefonului de către părinți provoacă în mod direct probleme de dezvoltare sau de comportament copiilor.

Ele sugerează, mai degrabă, că ceea ce se întâmplă în timpul în care părinții sunt concentrați asupra ecranelor poate influența experiențele de dezvoltare și relaționare ale copiilor.

Ce pot face părinții

Un exemplu vine din Suedia, unde recomandările privind utilizarea tehnologiei îi includ atât pe copii, cât și pe adulți. În iunie 2026, autoritatea suedeză de sănătate publică a publicat noi recomandări privind expunerea la ecrane și folosirea acestora, inclusiv recomandări destinate părinților.

Printre acestea se numără:

• Conștientizează faptul că propriul comportament în fața ecranelor poate influența obiceiurile copilului.

• Pune telefonul deoparte atunci când petreci timp cu copilul și folosește dispozitivele în prezența lui în special atunci când este necesar.

• Stabilește anumite zone din casă în care telefoanele și celelalte ecrane nu sunt folosite.

• Ideea acestor recomandări nu este că părinții trebuie să respecte un set rigid de reguli și nici că trebuie să renunțe complet la dispozitive.

Mai degrabă, discuția trebuie extinsă dincolo de întrebarea „Cât timp ar trebui să stea copilul în fața ecranului?” și să includă când, de ce și cum sunt folosite dispozitivele de întreaga familie.

Stabilirea unor perioade fără telefon, în care copilul primește atenția completă a părintelui, de exemplu, în timpul mesei, înainte de culcare, în timpul conversațiilor și al jocului sau atunci când copilul încearcă să se conecteze cu părintele poate fi o metodă simplă prin care adulții își pot folosi tehnologia mai conștient.

În același timp, părinții pot deveni chiar ei modelul relației cu tehnologia pe care și-ar dori ca propriii copii să o dezvolte.

În cele din urmă, obiceiurile digitale ale copiilor nu se formează izolat. Ele se dezvoltă în interiorul relațiilor și al familiei, iar comportamentul părinților reprezintă o parte importantă a acestei ecuații.