De ce trebuie limitat timpul petrecut de copii în fața ecranelor
02 Aprilie 2026
Încă din primele luni, interacțiunile dintre un bebeluș și părinții săi sunt departe de a fi banale. Un studiu britanic dezvăluie că aceste interacțiuni urmează o logică reală, aproape ca o poveste.
Un zâmbet, un gest, un mic sunet și începe o conversație. Contrar a ceea ce s-ar putea crede, bebelușii nu comunică la întâmplare. Conform unui studiu publicat în Analele Academiei de Științe din New York, aceștia sunt capabili, cu mult înainte de a putea vorbi, să construiască adevărate „mini-povești” cu părinții lor.
Pentru a înțelege mai bine aceste schimburi, cercetătorii de la Universitatea Strathclyde din Scoția au observat interacțiunile dintre mame și bebelușii lor cu vârste de 4, 7 și 10 luni.
Constatările lor sunt surprinzătoare: aceste momente cotidiene urmează „o structură comparabilă cu cea a unei povești, cu un început, o dezvoltare, un punct culminant și o concluzie”. Expresii faciale, gesturi, vocalizări: totul contribuie la acest limbaj preverbal deja foarte bogat.
„Bebelușii nu sunt observatori pasivi ai lumii”
Departe de a fi haotice, aceste interacțiuni evoluează odată cu vârsta. Ele devin treptat mai organizate și se bazează pe un ritm împărtășit între părinte și copil.
Aceste „mini-povești” sunt însoțite de emoții pozitive mai durabile, atât pentru bebeluș, cât și pentru adult, contribuind astfel la întărirea legăturii emoționale. Dr. Timothy McGowan, autorul principal al studiului, subliniază: „Bebelușii nu sunt observatori pasivi ai lumii; ei sunt participanți activi care caută interacțiune și sens cu adulții din jurul lor.”
Potrivit acestuia, aceste schimburi „aruncă lumină asupra fundamentelor pe care se construiesc vorbirea și limbajul.” Jonathan Delafield-Butt, profesor la Strathclyde, face aceeași observație: „Aceste mici momente pot părea simple, dar ele exprimă activ emoțiile și primele gânduri ale bebelușului, căutând să se conecteze cu o altă minte.”
Comunicarea la bebeluși nu începe cu primele cuvinte
Nu sunt necesare echipamente speciale sau activități complexe pentru a încuraja această dezvoltare. Cercetătorii ne reamintesc că până și cele mai simple interacțiuni (jocul, schimbul de priviri, răspunsul la vocalizări) sunt esențiale. Acest studiu contestă o concepție greșită des întâlnită: comunicarea nu începe cu primele cuvinte.
Ea se dezvoltă mult mai devreme, în schimburile bogate și structurate ale vieții de zi cu zi. În cele din urmă, această cercetare ne-ar putea ajuta, de asemenea, să înțelegem mai bine anumite diferențe în dezvoltarea copilului, în special în cazul tulburărilor din spectrul autist. Un lucru este sigur: încă din primele luni, bebelușii au deja multe de spus.”