”Uneori, copiii încep să ne povestească ceva, iar noi, din dorința de a-i liniști, de a-i corecta sau de a le oferi o perspectivă mai bună, le spunem câteva cuvinte care îi fac să se oprească din vorbit” notează psihologul Ancuța Morar, pe pagina ”Sfatul Logopedului”.
”Iată cinci exemple pe care le întâlnim frecvent în relația cu cei mici:
1. Nu ai de ce să plângi!
Copilul aude că emoția lui este nepotrivită sau exagerată. În loc să se liniștească, poate ajunge să-și ascundă tristețea pentru a evita o nouă dezaprobare.
Ce putem spune în schimb: Văd că te-a supărat tare. Vrei să-mi povestești ce s-a întâmplat?
2. Lasă, că nu e mare lucru!
Pentru adult, întâmplarea poate părea nesemnificativă. Pentru copil, însă, poate fi o experiență intensă, pe care încă nu știe să o gestioneze.
Ce putem spune în schimb: Pentru tine pare să fi fost ceva important. Spune-mi mai multe.
3. Ți-am spus eu!
Chiar dacă adultul a avut dreptate, copilul care aude frecvent această replică poate deveni mai preocupat să-și ascundă greșelile decât să învețe din ele.
Ce putem spune în schimb: Ce crezi că ai putea face diferit data viitoare?
4. Dar de ce ai făcut asta?
Întrebarea poate fi sinceră, însă, rostită pe un ton acuzator, îl pune pe copil în defensivă. Mai ales când este copleșit, s-ar putea să nu poată explica nici el ce l-a determinat să reacționeze astfel.
Ce putem spune în schimb: Hai să vedem împreună ce s-a întâmplat înainte să faci asta.
5. Nu mai fi atât de sensibil!
Copilul poate înțelege că sensibilitatea lui este un defect și că anumite lucruri ar trebui să-l afecteze mai puțin. În timp, ar putea deveni reticent să ne mai împărtășească ceea ce simte.
Ce putem spune în schimb: Înțeleg că te-a afectat. Hai să vedem ce te-ar ajuta.
Copiii au nevoie de adulți în fața cărora să poată vorbi fără teama că vor fi ridiculizați, certați sau grăbiți să treacă peste ceea ce simt.
Asta nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu fiecare reacție a lor, să le permitem orice comportament sau să evităm limitele. Putem să corectăm un comportament și, în același timp, să ascultăm emoția din spatele lui.
Cea mai importantă schimbare este să învățăm să ascultăm până la capăt, înainte de a oferi o explicație, o lecție sau o soluție.
Un copil care simte că poate vorbi cu noi și atunci când îi este greu are mai multe șanse să ne caute și atunci când problemele lui vor deveni mai complicate” arată sursa citată.
