Comunicarea non-violentă la grădiniță. Este una dintre cele mai valoroase forme de prevenție psihologică pe care o putem oferi copiilor

Sunt câteva dintre întrebările la care Iulia Dobre, profesor educație timpurie, ne va răspunde. 

Iulia Dobre este profesor pentru educație timpurie cu o experiență de 13 ani, titular, absolventă a Colegiul Național Pedagogic și a Facultății de Pedagogie. Aceasta își desfășoară activitatea în Grădinița cu P.P. SF.ANA Craiova. 

De 7 ani se ocupă de formarea profesorilor pentru educație timpurie, dar oferă și servicii de coaching, management educațional, mentorat și consiliere parentală.

Părinți și Pitici: Ce înseamnă, de fapt, comunicarea non-violentă în relația cu copiii mici?

Iulia Dobre: Din perspectiva mea, comunicarea non-violentă în relația construită cu copiii preșcolari nu este o tehnică „aplicată la nevoie”, ci un mod de a fi în relație cu copilul.

În practică, asta înseamnă că relația educator–copil este construită pe siguranță emoțională, respect și cooperare, nu pe frică, pedeapsă sau autoritate rigidă.

Părinți și Pitici: Ne puteți da un exemplu dintr-o situație reală de la grădiniță?

SURSA FOTO: Freepik.com@freepik

Iulia Dobre: Frecvent ne confruntăm cu dificultăți în împărțirea jucăriilor și conflicte generate de acestea ce presupun adeseori lovire, țipete sau refuzuri. Aceste comportamente nu sunt acte de „răutate”, ci expresii firești ale nivelului de dezvoltare emoțională al copilului preșcolar, care încă nu dispune de mecanisme mature de autoreglare și negociere.

De exemplu, atunci când doi copii se ceartă pentru o jucărie, intervenția mea se concentrează mai întâi pe siguranță și reglare emoțională. Oprirea fermă a comportamentului agresiv este esențială, dar fără a induce rușine: „Nu te las să lovești. Este important să fim în siguranță.”

Ulterior, verbalizarea emoțiilor are rolul de a ajuta copilul să își organizeze trăirea internă: „Ești furios pentru că îți doreai jucăria și nu ai primit-o.”

Această etapă este importantă, deoarece copilul mic își dezvoltă treptat capacitatea de a face legătura între emoție și comportament. Abia după ce starea emoțională s-a diminuat, pot fi introduse alternative comportamentale: a cere jucăria, a aștepta rândul sau a găsi o soluție comună.

Să nu uităm: comunicarea non-violentă susține dezvoltarea funcțiilor executive, a empatiei și a competențelor sociale. Copilul învață că emoțiile sunt acceptate și legitime, însă comportamentele care îi rănesc pe ceilalți sunt limitate clar. Astfel, conflictul nu este reprimat, ci transformat într-un context de învățare și maturizare emoțională.

Părinți și Pitici: De ce este important să începem dezvoltarea abilităților de comunicare non-violentă încă de când copiii sunt la grădiniță?

SURSA FOTO: FREEPIK.COM@freepik

Iulia Dobre: Începerea dezvoltării abilităților de comunicare non-violentă în educația timpurie este esențială deoarece această etapă reprezintă o perioadă foarte importantă pentru formarea bazelor emoționale și relaționale ale copilului.

În primul rând, preșcolaritatea este etapa în care se structurează reglarea emoțională. Copiii mici trăiesc emoțiile intens, dar nu dispun încă de limbajul și strategiile necesare pentru a le exprima adecvat. Comunicarea non-violentă îi ajută să pună în cuvinte ceea ce simt, reducând comportamentele impulsive precum lovirea, mușcatul sau țipatul.

În al doilea rând, din punct de vedere al atașamentului, relația cu adultul din grădiniță devine un model intern de relaționare. Vorbim de un atașament secundar. Atunci când educatorul răspunde empatic, copilul învață că relațiile pot fi sigure, previzibile și bazate pe respect. Acest model este ulterior generalizat în relațiile cu colegii și, mai târziu, cu adulții.

De asemenea, ştim că abilitățile socio-emoționale dobândite timpuriu sunt corelate cu adaptarea școlară, gestionarea conflictelor și sănătatea emoțională pe termen lung. Copiii care învață de mici să își recunoască emoțiile, să asculte și să negocieze au mai puține dificultăți de comportament și relaționare în anii următori.

Nu în ultimul rând, comunicarea non-violentă sprijină dezvoltarea empatiei și a responsabilității personale. Copilul nu acționează din frică de pedeapsă, ci din înțelegerea impactului propriilor comportamente asupra celorlalți. 

Astfel, grădinița devine nu doar un spațiu de învățare și dezvoltare cognitivă, ci și un mediu de formare a unor viitori adulți capabili de relații sănătoase și non-agresive.

Părinți și Pitici: Care sunt efectele pe termen lung asupra copiilor care învață să comunice empatic încă de când sunt mici?

SURSA FOTO: FREEPIK.COM@gpointstudio

Iulia Dobre: În primul rând, copiii care învață să comunice empatic dezvoltă o capacitate mai bună de autoreglare emoțională. Pe termen lung, acest lucru înseamnă o toleranță crescută la frustrare, o gestionare mai sănătoasă a furiei și o probabilitate mai mică de a apela la gesturi agresive sau retrase în situații dificile.

În plan relațional, acești copii construiesc relații  stabile și  sigure. Ei învață să asculte, să își exprime nevoile fără a-i răni pe ceilalți și să caute soluții reciproc avantajoase. Ca adulți, tind să manifeste empatie, respect și responsabilitate emoțională în relațiile personale și profesionale.

Din punct de vedere educațional, comunicarea empatică susține adaptarea școlară și motivația pentru învățare. Copiii se simt în siguranță să pună întrebări, să greșească și să încerce din nou, ceea ce favorizează încrederea în sine și autonomia. Un copil care nu se teme de evaluare sau critică are mai mult curaj să exploreze și să învețe.

Pe termen lung, aceste competențe contribuie și la sănătatea mintală. Copiii care au fost validați emoțional de mici au un risc mai scăzut de anxietate, stimă de sine fragilă sau dificultăți relaționale. Ei își cunosc emoțiile și știu că pot cere ajutor atunci când au nevoie.

Din experiența mea, de peste 10 ani, pot spune că dezvoltarea empatiei este un proces de durată, rezultatele se văd în timp, iar fundamentarea încă din perioada timpurie ne va oferi peste ani adulți echilibrați, capabili să gestioneze conflicte fără violență și să contribuie la funcționarea comunități sănătoase. Este una dintre cele mai valoroase forme de prevenție psihologică pe care o putem oferi copiilor.