Psiholog: Cum îl ajuți pe copil să se adapteze la grădiniță, în funcție de tipologia lui
10 Octombrie 2026
Unii copii simt nevoia să afle mereu dacă au făcut bine un lucru și caută constant aprobarea adulților. Alții reușesc să își continue activitățile fără să aștepte mereu confirmări din exterior. Această diferență se formează încă din primii ani de viață, mai ales prin felul în care copilul învață să își separe valoarea personală de rezultatele pe care le obține.
Rezultatele școlare nu definesc valoarea copilului. Este important să îl ajuți să înțeleagă că notele nu îi stabilesc valoarea, ci că eforturile și progresele personale contează.
Comparațiile cu alți copii îi pot afecta stima de sine. Când îl încurajezi să își observe propriile progrese, în loc să se raporteze la reușitele colegilor, îl ajuți să își formeze propriile repere și să aprecieze perseverența și organizarea.
Autonomia îi întărește încrederea și motivația. Atunci când îi permiți să facă alegeri și să găsească singur soluții la anumite probleme, copilul învață să aibă încredere în propriile resurse, fără să depindă permanent de aprobarea celor din jur.
La școală, riscul ca un copil să ajungă să confunde rezultatele cu propria valoare este destul de mare. O notă bună devine un motiv de mândrie, în timp ce una slabă provoacă o dezamăgire care depășește cu mult rezultatul școlar. Treptat, copilul poate ajunge să caute în privirile și reacțiile adulților confirmarea permanentă că este suficient de bun.
Pentru psihologul Moune Haguenauer, este important să îl ajuți pe copil să înțeleagă că un rezultat nu definește cine este el. Părinții îi pot transmite acest lucru printr-o propoziție simplă: „O notă nu spune cine ești”.
În spatele acestor cuvinte se află o lecție importantă. Copilul trebuie să învețe că poate să greșească, să eșueze sau să progreseze mai lent decât ceilalți fără să își pună la îndoială propria valoare.
Cum îl ajuți pe copil să nu mai depindă de aprobarea celor din jur
Atunci când rezultatele școlare devin o sursă permanentă de tensiune în familie, copilul poate ajunge să învețe mai mult pentru a-și liniști părinții decât din dorința de a descoperi lucruri noi. El poate încerca să evite dezamăgirea adulților și să obțină aprecierea lor.
În timp, riscă să creadă că succesul școlar îi determină pe ceilalți să îl privească într-un mod favorabil. Moune Haguenauer explică, potrivit Parents, această schimbare prin felul în care unii copii ajung să creadă că „școala stabilește dacă părinții mei sunt mândri de mine”.
În această situație, copilul nu mai învață doar din curiozitate sau pentru a progresa. El încearcă să își liniștească părinții, să evite reproșurile și să păstreze admirația lor.
Comparațiile cu alți copii pot avea un efect asemănător. Când aude frecvent expresii precum „Uită-te la fratele tău” sau „Uită-te la ceilalți copii”, ori primește apreciere mai ales atunci când obține rezultate bune, copilul poate ajunge să își măsoare valoarea în funcție de ceea ce reușesc cei din jur.
Potrivit psihologului, comparația rareori reprezintă o motivație sănătoasă. Ea îi poate transmite copilului, chiar și fără ca părintele să spună acest lucru direct, mesajul: „Nu ești suficient de bun așa cum ești”.
În schimb, dacă îl ajuți să își observe propriile progrese, copilul începe să își formeze repere interioare. El învață să își aprecieze evoluția și să înțeleagă că fiecare pas înainte contează.
Moune Haguenauer recomandă să apreciezi „efortul real”, strategiile pe care copilul le folosește, perseverența și capacitatea de organizare, în loc să pui accent doar pe rezultatul final.
Îi poți spune:
„Contează progresul tău!”
„Înaintezi în ritmul tău!”
Aceste formulări îl ajută să își îndrepte atenția spre propria evoluție. Astfel, copilul se compară mai puțin cu ceilalți și observă mai mult ce știe să facă acum față de ceea ce putea face înainte.
Lasă-l să facă lucrurile pentru el însuși
Autonomia are și ea un rol important în dezvoltarea încrederii în sine. Atunci când copilul poate să facă alegeri, să încerce lucruri noi și să rezolve singur anumite probleme, descoperă că se poate baza pe propriile resurse.
Potrivit psihologului Moune Haguenauer, copiii își dezvoltă motivația și încrederea atunci când au ocazia să aleagă, să experimenteze și să găsească singuri soluții la unele dificultăți.
Mesajul pe care îl învață se schimbă treptat. În loc să creadă că are nevoie de cineva care să îi confirme că a făcut bine, copilul ajunge să își spună: „Pot să încerc, să mă gândesc și să îmi dau seama singur că progresez”.
În timp, părerea celor din jur nu mai devine singurul reper după care își evaluează reușitele. Copilul poate simți mândrie pentru că a făcut progrese, a înțeles un lucru dificil sau a dus la capăt o sarcină complicată, fără să aștepte de fiecare dată confirmarea unui adult că a procedat corect.