Academia Americană de Pediatrie, noi recomandări cu privire la timpul petrecut de copii în fața ecranelor
23 Ianuarie 2026
O amplă cercetare a arătat cum atitudinea copiilor față de matematică le poate modela succesul la școală.
Cercetarea a implicat 798 de copii cu vârsta medie de 9 ani, din trei școli primare din centrul Italiei.
Instrumentele folosite au inclus chestionare adaptate pentru copii pentru evaluarea atitudinii față de matematică (ATMI-SF-C), anxietății matematice (ES-AMAS) și competențelor matematice (AC-MT 6 - 11 ani). Chestionarele au fost completate în timpul orelor de școală, cu suport vizual pentru a ușura înțelegerea itemilor.
Patru dimensiuni ale atitudinii față de matematică
Cercetătorii au confirmat structura originală a chestionarului ATMI-SF-C și au evidențiat patru componente ale atitudinii: valoare, încredere în sine, plăcere și motivație.
„ATMI-SF-C surprinde natura complexă a atitudinii față de matematică și permite analizarea componentelor separat, în relație cu competența matematică”, notează studiul publicat în revista Frontiers in Psychology.
Această abordare multidimensională permite nu doar evaluarea percepției copiilor despre utilitatea matematicii, dar și a sentimentului lor de competență și a motivației pentru a continua studiul matematicii.
Diferențe între băieți și fete
Analiza diferențelor de gen a arătat rezultate relevante pentru părinți și profesori.
„Copiii de sex feminin recunosc valoarea matematicii similar cu băieții, dar au o încredere în sine mai scăzută, se bucură mai puțin de învățarea matematicii și au o motivație redusă să continue studiul acestei materii”, notează cercetătorii În schimb, percepția importanței și utilității matematicii nu diferă semnificativ între băieți și fete.
Declinul plăcerii și motivației față de matematică apare mai devreme și mai pronunțat la fete. Deși încrederea în sine crește ușor odată cu trecerea prin clasele primare, fetele rămân constant sub nivelul băieților.
Evoluția atitudinilor în ciclul primar
„Atitudinile față de matematică devin mai puțin favorabile de la clasa a III-a la clasa a V-a”, se arată în studiu. Analiza pe componente a arătat că, în timp ce încrederea în sine crește ușor, plăcerea și motivația scad semnificativ.
Această tendință arată necesitatea unor intervenții timpurii pentru a menține interesul și entuziasmul copiilor față de matematică.
Anxietatea matematică și competențele numerice
Studiul a arătat relații interesante între atitudine, competență și anxietate.
„Rezultatele au indicat un efect indirect semnificativ al atitudinii față de matematică asupra competenței matematice prin anxietatea matematică”, se arată în studiul citat. În special, încrederea în sine a fost singura componentă care a avut efect direct și indirect asupra competenței matematice. Asta înseamnă că percepția copilului asupra propriei abilități este cheia succesului în matematică.
De asemenea, un model invers a arătat că elevii cu competențe matematice mai ridicate tind să experimenteze mai puțină anxietate, ceea ce contribuie la o atitudine mai favorabilă față de matematică. „Acest lucru subliniază rolul central al anxietății ca mecanism psihologic ce leagă competența matematică de motivație și emoții”.
Recomandări pentru părinți și profesori
Rezultatele cercetării oferă recomandări concrete pentru mediul educațional. Profesorii pot crește încrederea în sine a copiilor prin adaptarea dificultății sarcinilor la nivelul lor și prin crearea unui mediu sigur în care succesul să fie accesibil.
De asemenea, studiul subliniază importanța implicării părinților: „Interacțiunile pozitive cu părinții și alte persoane importante pentru copil consolidează conceptul de sine matematic”.
Implicarea activă a părinților, prin jocuri, aplicații educative sau încurajare constantă, poate preveni scăderea plăcerii și motivației pentru matematică.
Prioritizarea intervențiilor timpurii
Declinul atitudinilor favorabile apare încă din ciclul primar, iar intervențiile ar trebui să fie implementate cât mai devreme. Studiul recomandă o abordare combinată: consolidarea încrederii în sine, reducerea anxietății și folosirea unor metode de predare interactive și contextuale.
Astfel, nu este suficient să ne concentrăm doar pe dezvoltarea competențelor matematice. Trebuie să abordăm și componentele emoționale și motivaționale ale învățării.
Studiul confirmă că ATMI-SF-C este un instrument fiabil pentru evaluarea multidimensională a atitudinilor față de matematică la copiii din ciclul primar. „Disponibilitatea unui instrument fiabil pentru evaluarea acestor atitudini deschide noi direcții de cercetare și poate ghida intervenții educaționale eficiente”.
Astfel, pentru ca matematica să nu devină o sursă de frustrare, trebuie să susținem plăcerea, încrederea și motivația copiilor încă din primele clase. Intervențiile timpurii și sprijinul constant pot preveni declinul interesului și pot contribui la succesul academic pe termen lung.