Dragoste sau control? 7 semne ale primei iubiri pe care copilul tău adolescent trebuie să învețe să le recunoască

„Dacă mă iubești, spune-mi unde ești!” „De ce ai răspuns atât de târziu?” „Nu vreau să vorbești cu persoana aceea!”

Primele relații de cuplu ale unui adolescent vin cu comportamente care pot părea dovezi de interes, grijă sau chiar afecțiune, dar care pot indica supraveghere și control. De aceea, capacitatea de a face diferența între iubire și control face parte și din educația afectivă a adolescenților. Datele Fundației ANAR arată de ce este important să vorbești despre acest subiect acasă, notează SerPadres. În studiul său despre evoluția violenței împotriva femeilor în copilărie și adolescență, 47,1% dintre adolescentele victime ale violenței de gen nu știau că trec printr-o situație de violență. În cazurile analizate, iubitul era agresorul în 57% dintre situații, iar vârsta medie a victimelor era de 16 ani.

Nu trebuie să aștepți ca fiul sau fiica ta să aibă o relație pentru a discuta despre toate aceste lucruri și pentru a-l învăța să recunoască semnele care arată că ceva nu este în regulă. Cu cât are mai devreme câteva repere clare, cu atât îi va fi mai ușor să le recunoască atunci când va avea nevoie.

7 semne de control pe care copilul tău adolescent ar trebui să învețe să le recunoască

Să poți spune „nu” fără teamă este una dintre cheile unei relații sănătoase. Telefonul poate deveni o sursă de legătură, dar și un instrument de supraveghere într-un cuplu.

Partenerul sau partenera vrea să știe unde este tot timpul

Îți poți învăța copilul să facă diferența între o întrebare punctuală, prin care partenerul vrea să afle dacă a ajuns cu bine, și nevoia constantă de a ști unde este, cu cine este și ce face. De asemenea, este important să recunoască drept semn de control faptul că partenerul se enervează de fiecare dată când răspunde cu întârziere.

O întrebare îl poate ajuta să se gândească la situație: „Te întreabă pentru că vrea să știe cum ești sau pentru că are nevoie să te supravegheze?” Reacția celeilalte persoane atunci când nu primește imediat informația pe care o dorește poate spune, de asemenea, multe.

Se enervează când copilul tău iese cu alte persoane

Faptul că are o relație nu ar trebui să îl facă pe adolescent să își neglijeze prietenii, familia sau activitățile care îi plac. De aceea, este important să îl înveți să fie atent dacă iubitul sau iubita îi critică în mod constant prietenii, încearcă să îl facă să nu se mai întâlnească cu ei sau îl face să se simtă vinovat de fiecare dată când își face planuri fără el sau ea.

Îi poți explica faptul că gelozia nu îi oferă nimănui dreptul de a decide cu cine se poate întâlni cealaltă persoană.

Copilul tău adolescent îți poate spune „lasă-mă în pace”, dar are în continuare nevoie de acest lucru din partea ta.

Îi cere parola sau vrea să îi verifice telefonul

Telefonul include o mare parte din viața socială a adolescenților și poate deveni, de asemenea, un instrument de supraveghere într-un cuplu.

Studiul ANAR arată că 79,7% dintre cazurile analizate de violență de gen în rândul adolescenților implicau tehnologiile informației și comunicațiilor. Acesta este un motiv important pentru a discuta acasă despre intimitatea digitală și despre diferența dintre a împărtăși ceva din proprie inițiativă și a face acest lucru de teamă că va urma o ceartă, o acuzație sau o despărțire.

Învață-l că faptul că are o relație nu înseamnă că cealaltă persoană are dreptul să îi citească mesajele, să îi verifice rețelele sociale sau să îi cunoască parolele.

A avea o relație nu înseamnă să renunțe la prieteni, familie sau la propriul spațiu. Învățarea limitelor face parte și din educația afectivă a adolescenților.

Îl face să simtă că trebuie să demonstreze constant că iubește

Există relații în care afecțiunea ajunge să se transforme într-un fel de test permanent. Expresii precum „dacă mă iubești cu adevărat, fă asta”, „dovedește-mi” sau „dacă nu faci asta, înseamnă că nu îți pasă de mine” îl pot face pe adolescent să simtă că trebuie să cedeze pentru a-și demonstra sentimentele.

Este important să învețe că a iubi pe cineva nu înseamnă să accepte toate cererile acelei persoane. Și într-un cuplu poți spune „nu”, chiar dacă cealaltă persoană se enervează sau se simte dezamăgită.

Încearcă să decidă cum trebuie să se îmbrace, cu cine poate vorbi sau ce poate publica

Îl poți ajuta să identifice momentul în care o opinie nu mai este doar o opinie și devine o impunere. Un comentariu despre un tricou, o fotografie sau o persoană pe care o urmărește pe rețelele sociale poate părea lipsit de importanță, dar își schimbă sensul atunci când devine o condiție pentru a evita o ceartă.

Copilul tău trebuie să știe că partenerul poate spune ce gândește, dar nu poate decide în locul lui cum să se îmbrace, cu cine să se întâlnească sau ce să facă pe rețelele sociale.

Folosește furia, vinovăția sau tăcerea pentru a obține ceea ce vrea

Controlul nu apare întotdeauna printr-un ordin. Uneori funcționează prin faptul că cealaltă persoană ajunge să se simtă vinovată sau să se teamă că va provoca o ceartă.

Învață-l să fie atent la felul în care se simte după ce își stabilește o limită. Dacă de fiecare dată când iese cu prietenii apare o ceartă, când spune „nu” primește reproșuri sau când își exprimă o opinie diferită ajunge să se simtă vinovat, merită să discuți despre ceea ce se întâmplă.

O relație sănătoasă permite opinii diferite fără teamă de consecințe, inclusiv în prima iubire a unui adolescent.

Încet, încet, nu mai este el însuși

Acest semn poate fi mai greu de observat, deoarece nu depinde de o anumită expresie. Poate apărea atunci când un adolescent începe să renunțe la lucrurile care îi plac și la persoanele importante pentru el, pentru a evita problemele cu iubitul sau iubita.

Dacă părinții observă că relația ocupă tot mai mult spațiu în viața copilului și că el sau ea își pierde propriul spațiu, este bine să deschidă o conversație fără judecată.

O adolescentă urcă simbolic o scară înconjurată de imagini idealizate ale romantismului, care reflectă mesajul transmis de filmele analizate în studiu.

Ce să faci dacă observi semne clare de control?

Aici, mulți părinți se confruntă cu o situație dificilă. Observă că ceva nu le place, vor să își protejeze copilul, iar prima reacție poate fi să îi interzică relația sau să confrunte direct partenerul. Totuși, primul pas ar trebui să fie să se asigure că adolescentul poate vorbi cu un adult de încredere.

Începe prin a-l asculta. Îi poți spune că anumite comportamente din relația lui te îngrijorează și îi poți explica de ce, dar încearcă să nu transformi conversația într-o judecată la adresa iubitului sau iubitei. Întrebări precum „Cum te simți când se întâmplă acest lucru?” sau „Poți să îi spui nu fără să îți fie teamă că se va enerva?” îl pot ajuta să pună în cuvinte ceea ce trăiește.

De asemenea, este important să nu îl învinovățești. Dacă recunoaște că a oferit o parolă, că a încetat să se mai vadă cu anumiți prieteni sau că a făcut ceva ce nu voia pentru a evita o ceartă, nu îl ajută să îl întrebi de ce a permis acest lucru. Este important să știe că poate cere ajutor și că nu va fi pedepsit pentru că spune ce se întâmplă.

Dacă aceste comportamente se repetă, se intensifică sau apar frica, izolarea, amenințările, umilințele, presiunea sexuală ori orice formă de violență, situația necesită intervenția unui adult. În acest punct, este bine să ceri ajutorul unui specialist, iar dacă există un risc imediat, să apelezi la serviciile de urgență.

Prima iubire poate fi o ocazie pentru a învăța să stabilești limite și să le respecți pe ale celuilalt. Discuțiile de acasă despre gelozie, intimitate și limite îi pot ajuta pe adolescenți să recunoască semnele de control.

Vorbește despre acest subiect înainte să apară o problemă

Nu trebuie să aștepți ca un copil să aibă o relație pentru a deschide acest subiect. Un serial, o știre sau o conversație despre lucrurile prin care trec alți adolescenți poate oferi un prilej pentru a prezenta situații ipotetice și pentru a afla ce gândește copilul.

Scopul nu este să învețe pe de rost o listă de comportamente. Scopul e să își formeze propriile repere, care să îi permită să recunoască aceste semne de toxicitate dacă apar în prima sa relație.

Când apare prima îndrăgostire, este important ca adolescentul să știe că gelozia nu este o dovadă de iubire și că a controla o persoană nu este o formă de a o iubi.