Părinții urăsc acest obicei, dar cercetările arată că ar putea fi semnul că ai un copil genial

Cercetările din domeniul psihologiei arată însă că lucrurile sunt mai complexe decât par.

Copiii pot începe să mintă încă de la vârsta de 2 ani, iar capacitatea de a inventa o poveste credibilă poate fi asociată cu dezvoltarea unor abilități cognitive importante. În anumite situații, minciuna poate indica faptul că micuțul începe să înțeleagă modul în care funcționează mintea celorlalți și că își dezvoltă autocontrolul.

La ce vârstă încep copiii să mintă

Potrivit cercetărilor realizate de dr. Kang Lee, profesor de psihologie aplicată și dezvoltare umană la Universitatea din Toronto, copiii pot începe să mintă încă de la vârsta de 2 ani.

Aproximativ 30% dintre copii spun minciuni până la vârsta de 2 ani. La 3 ani, aproximativ jumătate dintre copii mint, iar până la vârsta de 4 ani procentul ajunge la aproximativ 80%.

Datele arată că minciuna este un comportament foarte frecvent în copilăria timpurie și poate reprezenta o etapă normală a dezvoltării psihologice.

Cercetările sugerează că, pentru a spune o minciună credibilă, un copil trebuie să aibă două abilități importante.

Copilul trebuie să înțeleagă că ceilalți nu știu tot ce știe el

Prima abilitate este cea pe care cercetătorii o asociază cu înțelegerea perspectivei celorlalți. Copilul trebuie să realizeze că propria sa minte este separată de cea a altei persoane și că informațiile pe care le deține el pot fi diferite de cele cunoscute de cei din jur.

Cu alte cuvinte, copilul trebuie să poată înțelege ideea: „Eu știu ceva ce tu nu știi”.

Această capacitate este importantă pentru dezvoltarea cognitivă și socială. Copilul începe să înțeleagă că oamenii pot avea gânduri, informații, intenții și perspective diferite.

Autocontrolul, esențial pentru o minciună credibilă

A doua abilitate necesară este autocontrolul. Pentru ca o minciună să fie credibilă, copilul trebuie să-și poată controla cuvintele, expresiile feței și limbajul corpului.

Cercetările sugerează că micuții care au o capacitate mai dezvoltată de a înțelege perspectiva altor persoane și un autocontrol mai bun pot spune minciuni mai sofisticate de la vârste mai fragede.

Din acest motiv, capacitatea de a minți a fost asociată în unele cercetări cu dezvoltarea cognitivă, inteligența și creativitatea.

De ce mint copiii mici

Copiii nu se nasc cu o înțelegere completă a regulilor morale și sociale. Acestea sunt învățate treptat, prin explorarea mediului și prin reacțiile primite din partea adulților.

La vârste fragede, copiii încearcă în mod natural să obțină lucrurile pe care și le doresc și să evite situațiile neplăcute. Din acest motiv, multe dintre minciunile spuse în primii ani de viață au scopul de a evita o pedeapsă sau o consecință neplăcută.

Un copil poate nega că a spart un obiect, că a lovit un alt copil sau că a făcut ceva ce i-a fost interzis. Alteori, minciuna poate fi folosită pentru a obține atenție, laude, mâncarea preferată sau alte lucruri pe care și le dorește.

Copiii mici nu înțeleg întotdeauna diferența dintre realitate și imaginație

Minciuna în copilăria timpurie este un fenomen complex și pentru că cei foarte mici nu fac întotdeauna o distincție clară între adevăr și ficțiune.

Psihiatrul pentru copii Michael Brody explică faptul că, la vârste foarte fragede, copiii pot avea dificultăți în a separa realitatea de lumea imaginației.

Un copil poate pretinde că este un dragon care scuipă foc sau poate insista că este o prințesă. Astfel de manifestări fac parte dintr-o perioadă a vieții dominată de imaginație, fantezie și explorare.

Aceste comportamente sunt considerate elemente firești ale dezvoltării în copilăria timpurie. Pentru un copil mic, granița dintre realitate și ficțiune poate fi flexibilă, iar lumea imaginației este o parte importantă a modului în care descoperă și înțelege mediul din jur.

Când ar trebui părinții să se îngrijoreze

Până la vârsta de 4 ani, majoritatea copiilor spun minciuni, iar acest comportament nu reprezintă automat un motiv de alarmă.

Deși părinții nu ar trebui să încurajeze minciuna, specialiștii atrag atenția că apariția ei la vârste fragede poate face parte din dezvoltarea psihologică normală.

Capacitatea de a inventa o poveste, de a înțelege ce știe sau nu știe o altă persoană și de a-și controla comportamentul pentru a face povestea credibilă implică procese cognitive complexe.

Pe măsură ce copilul crește, rolul părinților este important în dezvoltarea unei relații sănătoase cu adevărul. Însă, în primii ani de viață, o minciună nu trebuie privită automat ca semnul unui comportament problematic. În anumite contexte, aceasta poate arăta că mintea copilului se dezvoltă și devine din ce în ce mai complexă.