„Subiectele, frumoase!” Prof. Agenna Ionescu, radiografia simulărilor la matematică. Ce înseamnă cu adevărat un subiect „frumos”?

„Matematica e o probă de foc, însă copiii noștri se străduiesc și cred că au făcut față provocărilor și de data aceasta”, a afirmat cadrul didactic în cadrul emisiunii DC Edu, moderată de Sorin Ivan, subliniind că rezultatele nu trebuie privite cu fatalism, ci cu realism. Potrivit profesoarei, notele obținute „sunt o bornă kilometrică și sunt o fotografie a ce știu ei în acest moment, așa trebuie luate lucrurile”.

Un aspect remarcabil al acestei sesiuni a fost reacția comunității educaționale: „Subiectele au fost bine calibrate, primite bine în școli de către elevi și de către profesori. În spațiul public nu au fost ecouri negative legate de subiecte pentru că ele au produs ceea ce se dorește, adică o discuție frumoasă”. 

„Scrisoarea către evaluatori” și rolul punctelor de departajare 

Dificultatea subiectelor este mereu un subiect de dezbatere, dar prof. Ionescu a ținut să clarifice că gradul de complexitate a fost judicios împărțit.

„Nu aș aprecia în felul acesta [că au fost mai dificile], faptul că se propun subiecte noi și că nu sunt repetitive este un lucru excelent până la un punct pentru competențele de nota 5-7. În spațiul acesta au fost lucruri cu care copiii sunt antrenați, dar au venit cu elemente de noutate pentru subiectul al treilea”, susține profesoara.

Acest ultim subiect este important, fiind conceput special pentru sinteză și departajare, în condițiile în care nota finală servește drept medie de admitere la liceu.

Pentru a diferenția elevii de elită, itemii trebuie să le testeze „competențe superioare de analiză, de creativitate, de evaluare”. Profesoara consideră că subiectul al treilea, alcătuit din șase itemi cu rezolvare completă, este practic „o scrisoare către evaluatori, este o carte de vizită lucrarea și ei acolo dezvoltă ideile și raționamentul”.

Pentru cei care vizează note de peste 9.50, diferența se face la subpunctele de geometrie. „Pentru elevul care nu e pasionat de matematică dar muncește poate să ia o notă frumoasă, un 8.50, chiar 9 și 10 fără să intre în subpunctele B de la geometrie care sunt de departajare. Aceste BE-uri într-adevăr fac bine departajarea și avem nevoie în sistem de subiecte care să facă departajarea, să nu fie foarte multe note identice”, a explicat clar profesoara.

Simularea examenului de Bacalaureat: Frumusețea matematicii, „soluțiile muncitorești” și „soluțiile inginerești”

Ce înseamnă cu adevărat un subiect „frumos” la Matematică?

Examenul de Bacalaureat aduce cu sine provocarea de a evalua absolvenți cu profile extrem de diferite: matematică-informatică, științele naturii, tehnologic și pedagogic, fiecare având la bază o programă specifică, adaptată nivelului de aprofundare. Referindu-se la calitatea cerințelor de la simularea Bacalaureatului, prof. Nicoleta Ionescu s-a declarat impresionată de modul în care au fost formulate acestea: „Am găsit din nou subiectele ca fiind proporționate ca dificultate, frumoase. Mi-au plăcut foarte mult subiectele și un profesor de matematică folosește cuvântul acesta în comunitatea noastră. Un subiect este frumos atunci când provoacă elevul la gândire, atunci când în spatele subiectului cerinței nu este o rețetă, ci este un raționament, atunci când este testată profunzimea cunoștințelor”.

Evitarea clișeelor și a șabloanelor matematice este un deziderat atins, dorința evaluatorilor a fost ca propunerile să fie originale, „nu ne dorim ca subiectele să fie predictibile”, ele fiind concepute special pentru a nu mai putea fi găsite direct în alte culegeri de pe piață.

Timpul și strategiile de rezolvare la profilul tehnologic 

O situație particulară a fost semnalată la profilul tehnologic, unde complexitatea calculelor a testat abilitățile de gestionare a timpului. „Poate puțin subiectul de la tehnologic să îi fi pus pe copii în dificultate ca încadrare în timp, un management al timpului trebuie să învețe”. În acest punct, profesoara a făcut o distincție extrem de interesantă între modurile în care un elev poate obține nota maximă, subliniind că succesul nu depinde exclusiv de o intuiție genială.

„Există soluții muncitorești, le spunem noi, și soluții inginerești. Se poate ajunge la rezultat muncind trei patru pagini sau printr-o idee pe care să se strălucire, un skepsis”, a precizat cadrul didactic. Această dualitate este necesară pentru a nu descuraja elevii perseverenți.

„Sunt subiecte care le dau șanse copiilor și celor care stăpânesc calculul fără să aibă sclipirea și pot ajunge la răspuns, numai că muncesc mai mult și există riscul să nu se încadreze în timp”, a adăugat prof. Ionescu.

Culisele Ministerului Educației: Selecția riguroasă a profesorilor evaluatori și arhitectura baremelor 

Deși atenția publică se concentrează exclusiv pe elevi în perioada simulărilor, un efort uriaș are loc în spatele ușilor închise ale instituțiilor statului. Întrebată despre mecanismele de creare a subiectelor, profesoara Nicoleta Ionescu a detaliat procesul desfășurat sub egida Centrului Național de Politici în Educație.

„Există un apel de selecție care se realizează de către Centrul Național de Politici în Educație în luna octombrie, de obicei. Este accesibil tuturor, se face pe baza unui dosar încărcat electronic”. Viitorii membri ai comisiilor trebuie să demonstreze competență și fac o propunere obligatorie de subiect care este analizată de grupul de lucru.

Acest proces de selecție este unul chirurgical, în care subiectele „sunt evaluate și selectate fiind cântărite din toate perspectivele, inclusiv din perspectiva elaborării baremului care trebuie să fie un barem proporționat cu gradul de dificultate”.

Lupta pentru fiecare sutime

Un detaliu tehnic fundamental în elaborarea subiectelor, în special a celor de geometrie unde există rute multiple de rezolvare, este fracționarea punctajelor pentru a proteja elevul.

„Vorbim aici de subiectele iarăși de geometrie care implică mai multă creativitate, unde sunt mai multe metode de rezolvare, iar baremul, doar 30 de sutimi o cerință grea, trebuie să fie foarte, să fie posibil de împărțit în etape de raționament așa încât copilul să nu fie defavorizat”, a explicat specialista.

Echipele de profesori nu testează doar acuratețea matematică, ci fac „foarte multe verificări, inclusiv gramaticale, pentru ca cerințele să sune cât mai apropiat de înțelegerea copilului, să fie firește adaptate limbajului matematic corect”.

„Este o muncă a unor profesioniști dedicați, o muncă imensă în spate, astfel încât lucrurile să iasă bine și de mare responsabilitate”, a întărit prof. Ionescu.

Profesorul nu trebuie să fie un „negustor” de teoreme

Evoluția performanțelor de la Evaluarea Națională și Bacalaureat nu poate fi separată de calitatea actului de predare la clasă, încă din anii de gimnaziu. Matematica stârnește adesea anxietate, iar profesoara Ionescu avertizează asupra unei greșeli frecvente pe care unii dascăli o fac. Ea apelează la o comparație a matematicianului George Pólya: „Nu e bine ca un profesor să fie un negustor, să livreze, să scape de informații. Este foarte simplu pentru mine ca profesor de matematică să scot formula din joben, s-o pun pe tablă și să le spun 'așa stau lucrurile', dar asta nu-i provoacă cu nimic, îi duce la plictis”. Prin această abordare rigidă, elevii ajung „să confunde matematica cu o magie: profesorul e capabil, face magie, scoate teorema”.

Abordarea corectă, care să-i pregătească real pentru examene, implică răbdare și calibrarea informației: „Profesorul trebuie să dea suficient, nici prea mult, nici prea puțin, să-l instige pe copil să caute. E foarte dificil, e mult mai comod să-i dai teorema, să i-o explici tu, dar dacă îi lași timp de gândire, dacă îl provoci și îi arăți că poate pe pași mărunți, el începe să capete încredere”.

Dascălul modern nu trebuie să fie „cineva care servește rețete”, deoarece rolul școlii nu este să formeze bucătari, ci să dezvolte strategii logice.

VEZI EMISIUNEA DC EDU INTEGRAL: