Balet, muzică și eleganță. „Lacul Lebedelor”, spectacolul baletului clasic
03 Februarie 2026
Profesorii nu sunt babysitteri, asistenți sociali sau saci de box pentru frustrarea unui sistem disfuncțional. Sunt oameni care și-au dedicat viața formării generațiilor viitoare, dar care acum sunt tratați cu dispreț, ignoranță și chiar cu violență.
Să fie clar: educația nu este un serviciu pe care părinții „îl plătesc” indirect prin taxe și pe care profesorii sunt obligați să-l ofere fără pretenții de respect.
Nu suntem slugi.
Nu suntem roboți care funcționează pe un salariu de mizerie, ignorând umilințele zilnice. Nu suntem vinovați pentru toate eșecurile unei societăți care și-a pierdut reperele.
Fiecare insultă, fiecare amenințare, fiecare ridicare din umeri la problemele din școli erodează fundația educației. Fără profesori respectați, școala se transformă într-un teren de haos, unde disciplina e o glumă proastă, iar învățarea devine un proces inutil.
Cine crede că „toți profesorii sunt incompetenți” sau că „școala nu mai înseamnă nimic” să încerce să țină în frâu o clasă de 30 de copii, să le explice de ce educația contează, să suporte insulte de la părinți și nepăsarea autorităților.
Să vadă cum e să lucrezi ore întregi peste program, să-ți cumperi singur materialele didactice și să fii tratat ca un funcționar inferior.
Respectul pentru cadrele didactice nu e un moft. E o necesitate. Și dacă societatea continuă să ignore acest adevăr, să nu se mire când haosul și analfabetismul funcțional vor deveni regula, nu excepția.