Cei doi frați dispăruți în Râșnov au fost găsiți. Erau într-o casă părăsită, speriați, ascunși sub un pat
01 Mai 2026
De-a lungul timpului, stilurile de parenting au fost influențate de atitudinile culturale, așteptările sociale și tendințele politice. Modul în care părinții își cresc astăzi copiii nu face excepție.
Răspândirea rețelelor sociale și accesul constant la viața altor familii au schimbat felul în care părinții se privesc pe ei înșiși și pe ceilalți. Termenul de „parenting elicopter”, folosit pentru a descrie părinții care controlează excesiv viața copilului, nu este nou. Pe măsură ce lumea din jur devine mai instabilă, supraprotecția pare să fi devenit ceva obișnuit, chiar dacă această abordare nu îi ajută pe copii să se dezvolte sănătos.
Psihologul clinician Samantha Rodman Whiten spune că parentingul excesiv îi face pe copii „să se simtă fragili, dependenți de adulți chiar și pentru cele mai mici nevoi, iar instinctul părinților de a-i proteja de tot ce este rău în lume este exact ceea ce întreține fragilitatea pe care încearcă să o prevină”.
Părinții care își supraveghează excesiv micuții cresc adesea copii care se confruntă mai târziu cu aceste 5 dificultăți, conform Your Tango.
Au dificultăți în rezolvarea problemelor și a conflictelor
Psihologul specializat în dezvoltarea copilului, Mariana Brussoni, director al Human Early Learning Partnership, a explicat pentru publicația The Atlantic că atunci când părinții controlează permanent fiecare pas al copilului, cei mici nu reușesc să își formeze abilități importante pentru viața de adult.
Copiii supraprotejați nu învață să își rezolve singuri problemele sau conflictele. În schimb, atunci când primesc spațiu și libertate, se dezvoltă mai bine.
Brussoni a mai subliniat că situațiile în care copiii trebuie să găsească singuri soluții îi ajută să își dezvolte funcțiile executive ale creierului.
Au dificultăți în relațiile cu ceilalți
Atunci când copiii sunt lăsați să își construiască singuri relațiile cu alți copii, ei fac mai mult decât să își găsească prieteni de joacă. Își dezvoltă inteligența emoțională, o parte esențială a maturizării.
De multe ori, instinctul părinților este să intervină imediat când copilul întâmpină dificultăți. Este o reacție firească. Părinții vor să își protejeze copiii. Totuși, atunci când le oferă șansa să gestioneze singuri anumite situații, copiii învață să aibă încredere în propriile capacități.
Au dificultăți în a depăși eșecurile
Activități precum plimbarea câinelui în jurul blocului, îi arată copilului că poate face față provocărilor noi. Atunci când reușește să ducă la capăt o sarcină pe care nu a mai făcut-o, copilul înțelege că este capabil și puternic.
Psihologul Lisa Kaplin explică: „Copiii încrezători sunt crescuți de părinți al căror rol nu este doar să îi protejeze de lume, ci să îi ajute să învețe cum să se descurce în ea. Micile reușite sunt cele care le dezvoltă capacitatea de adaptare și îi fac mai puternici”.
Au dificultăți în gestionarea anxietății
Copiii nu sunt feriți de probleme emoționale sau de sănătate mintală. Este firesc ca cei crescuți de părinți foarte protectori să se confrunte mai des cu anxietatea de separare sau cu teama de lucruri noi. Necunoscutul poate fi înfricoșător, iar copiii învață constant cum să se adapteze unei lumi pe care încă nu o înțeleg complet.
Totuși, protejarea excesivă îi poate afecta. În loc să învețe să facă față anxietății, copilul rămâne blocat în ea. Psihologul Sharon Saline îi avertizează pe părinți să nu încerce să liniștească permanent toate temerile copilului.
„Chiar dacă anxietatea caută reasigurare pentru că oferă o calmare temporară, atunci când le spunem copiilor că totul va fi bine sau că nu trebuie să își facă griji, anxietatea lor crește pe termen lung”, explică specialista.
Un studiu realizat în 2021 arată că jocurile aventuroase reduc anxietatea copiilor. Activități precum cățăratul în copaci, mersul cu bicicleta pe dealuri sau săriturile de pe trambulină îi ajută deoarece implică un anumit grad de risc.
În timpul acestui tip de joacă, copiii simt entuziasm și adrenalină. Cercetătorii spun că astfel de experiențe îi ajută să înțeleagă că pot face lucruri chiar și atunci când le este teamă, ceea ce reduce frica de necunoscut.
Au dificultăți în procesarea emoțiilor
Experiențele noi și dificile aduc emoții intense, atât plăcute, cât și neplăcute. Poate că al tău copil încearcă ceva și nu reușește din prima, iar dezamăgirea îl afectează atât pe el, cât și pe tine.
Terapeutul de familie Lianne Avila explică faptul că stresul și anxietatea pot avea efecte serioase asupra copiilor. Din acest motiv, felul în care îi înveți să își gestioneze emoțiile în copilărie este esențial pentru dezvoltarea lor.
Atunci când îi permiți copilului să își simtă toate emoțiile, îl înveți o lecție importantă. Toți oamenii trăiesc emoții intense, iar acestea trebuie acceptate, nu evitate.
Așteptările sociale legate de parentingul extrem de controlat nu se vor schimba rapid.
Într-o lume în care mulți părinți sunt permanent în alertă, este firesc să apară temeri atunci când copilul primește mai multă independență. Copilul poate simți disconfort. Ceilalți părinți pot critica aceste alegeri.
Nu există o soluție simplă pentru schimbarea unui model de parenting bazat pe implicare excesivă, model apărut și ca reacție la stilurile mult mai permisive din trecut. Copiii au nevoie de șansa de a învăța să se descurce singuri în lume, chiar dacă acest lucru poate părea greu pentru părinți.
