Atenția emoțională oferită de părinți în copilărie joacă un rol esențial în formarea încrederii în sine, a atașamentului și a capacității de a construi relații sănătoase.
Din păcate, mulți adulți descoperă abia târziu cât de mult i-a afectat lipsa de sprijin afectiv în primii ani de viață. Uneori, tăcerile din copilărie dor mai tare decât cuvintele, iar absența atenției lasă urme greu de șters.
Personalitate calculată
Pentru a fi acceptați, unii copii dezvoltă o personalitate exagerată, sociabilă și amuzantă. Totul este calculat, în speranța de a fi iubiți. Exteriorul pare prietenos, dar adevăratul eu e epuizat după fiecare interacțiune socială.
Nu le lipsește nimeni
Un semnal dureros este incapacitatea de a simți dor. Persoane care au trecut prin astfel de experiențe mărturisesc că nu simt că le lipsește cineva, un semn al atașamentului slab format.
Rușinea și tristețea în tăcere
Unii învață să-și ascundă durerea complet, lacrimi silențioase, fără să emane vreun sunet. Iar după episod, se întorc brusc la normalitate.
Când un copil nu primește afecțiune, nu învață să se iubească singur. Îi este greu să-și împlini necesitățile de bază, emoționale sau fizice.
Nevoia constantă de aprobare
Cei care nu au fost validați acasă caută mereu aprobare în exterior, mai ales din partea unor persoane autoritare, precum profesori. Fiecare confirmare e percepută ca „realizare” personală .
Neîncrederea în sine și evitarea eșecului
Copiii care n-au învățat să fie susținuți au deseori tendința de a renunța rapid, pentru că orice greșeală devine o confirmare a lipsei lor de valoare .
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil