Societatea noastră este dominată de grabă și stres, iar presiunea de a acționa rapid și eficient este omniprezentă. Atunci când copiii noștri nu reușesc să facă față acestei presiuni sau să-și atingă obiectivele într-un ritm rapid, pot apărea reacții intense de furie și frustrare, atât din partea lor, cât și din partea noastră, ca părinți. Copiii observă și învață din comportamentul nostru și din modelele din jurul lor, ceea ce îi poate influența în mod semnificativ în dezvoltarea lor.
Emoțiile au un rol important în dezvoltarea personală a copiilor noștri, deoarece furnizează energia și motivația necesară pentru a acționa și pentru a-și atinge scopurile. Furia, de exemplu, poate fi o emoție puternică care îi poate împinge să lupte pentru ceea ce își doresc. Totuși, gestionarea adecvată a furiei este esențială. Este important să nu o reprimăm sau să o ignorăm, ci să învățăm cum să o îndreptăm într-o direcție constructivă care să-i ajute pe copii să meargă înainte.
Neuroștiința ne învață cum se dezvoltă creierul nostru și crește până la 20 de ani. Această proprietate a creierului, denumită neuroplasticitate, subliniază faptul că modul în care se formează și evoluează rețelele neuronale în această perioadă importantă de creștere depinde în mare măsură de experiențele pe care le trăim în fiecare zi, începând încă din copilărie. Așadar, influența mediului în care creștem și ne dezvoltăm este esențială, iar aceasta include părinții, frații, prietenii, profesorii, jocurile, conversațiile, râsetele, plânsul și poveștile noastre. Toate acestea contribuie la modelarea circuitelor neuronale, sociale și emoționale din creierul nostru.
Pentru părinți, profesori sau oricare altă persoană care are un rol important în viața unui copil, oferirea unei baze solide în care aceștia pot exprima, împărtăși, înțelege și experimenta emoții este esențială. Prin crearea unui mediu sigur și înțelegător pentru copii, se contribuie la formarea unui refugiu sau loc sigur pentru dezvoltarea lor socială și emoțională. Acest mediu permite copilului să dezvolte punctele forte și competențele necesare pentru a se aventura și a interacționa autonom cu ceilalți.
Atunci când ne confruntăm cu o explozie de furie din partea copilului nostru, este important să acționăm cu înțelepciune și empatie. În loc să vedem furia ca pe o problemă, putem să o privim ca pe o oportunitate de învățare și dezvoltare pentru copilul nostru. Prin abordarea acestei situații cu o atitudine de observație și empatie, ne putem schimba complet poziția în fața conflictului și putem construi o conexiune mai profundă cu copilul nostru.
În momentul în care observăm furia copilului ca pe o oportunitate de învățare, devenim mai receptivi la nevoile și emoțiile lui. Ascultându-l cu atenție și empatizând cu starea lui de disconfort, avem șansa să înțelegem mai bine ceea ce se află sub comportamentul său aparent negativ. Acest proces ne permite să descoperim motivele care stau la baza furiei sale și să lucrăm împreună pentru a găsi soluții constructive.
Atunci când copiii se confruntă cu emoții intense, este esențial să știm cum să ne exprimăm și cum să le vorbim. O înțelegere a modului în care funcționează creierul în astfel de situații poate face diferența. Emisfera dreaptă a creierului, cunoscută ca emisfera emoțiilor, devine activă atunci când copilul este supărat, în timp ce emisfera stângă, responsabilă cu logica și cuvintele, este blocată.
Dacă încercăm să discutăm cu copilul într-un moment de furie folosind explicații și cuvinte logice, este posibil ca acesta să nu fie receptiv și să nu asimileze informația. În schimb, abordarea empatică și folosirea unui limbaj emoțional pot face diferența. Observarea atentă a stării lui, exprimarea emoțiilor pe care le crezi că le simte și folosirea unui limbaj plin de empatie îl vor face pe copil să te asculte și să dorească să te înțeleagă. Acest proces îl face să se simtă acceptat și înțeles în momentele de disconfort, creând o bază solidă pentru comunicarea ulterioară.
Atunci când te afli în situații care te scot din sărite, este important să reflectezi la modul în care te comporți, pentru că cei mici te privesc ca pe un model și o referință. Așadar, îți propunem să te întrebi:
Cum reacționezi când șeful, partenerul sau un prieten îți spune ceva care te irită sau te face să te simți inconfortabil?
Cum faci față frustrării generate de așteptările neîmplinite în legătură cu ceva sau cineva?
Gândește-te la ultimul incident care te-a frustrat și amintește-ți cum ai acționat. Ai răspuns sau ai reacționat?
Este esențial să înțelegem diferența dintre a reacționa și a răspunde în astfel de situații. Atunci când reacționăm, acționăm impulsiv, fără a ne acorda timpul necesar pentru a reflecta la ceea ce vrem să spunem sau să facem. În schimb, atunci când răspundem, luăm decizii conștiente privind cum să gestionăm situația și cum să comunicăm eficient, acordând atenție detaliilor.
Această distincție este importantă și poate avea un impact semnificativ în modul în care copiii noștri învață să se comporte. Crizele de furie sau reacțiile impulsive ale copiilor sunt exemple clare de reacții. Prin urmare, folosește circumstanțele tale ca o oportunitate de învățare pentru a demonstra această diferență importantă și pentru a-i ajuta pe cei mici să dezvolte o mai mare conștientizare de sine. Arată-le că este posibil să răspunzi în loc să reacționezi, iar acest lucru poate avea un impact pozitiv asupra dezvoltării lor.
SURSA FOTO: freepik.com @user27955914
Atunci când vine vorba despre gestionarea crizelor de furie sau a situațiilor tensionate, o tehnică practică și eficientă pe care o puteți folosi este tehnica STOP. Această tehnică simplă este potrivită atât pentru adulți, cât și pentru copii, și vă învață cum să răspundeți în mod conștient și controlat la evenimente, în loc să reacționați impulsiv sau automat.
Iată ce înseamnă Tehnica STOP:
S - Opriți-vă: Atunci când simțiți că vă cuprinde furia sau stresul, opriți-vă în loc să reacționați imediat. Faceți o pauză și nu luați decizii pripite.
T - Respirați: Imediat ce v-ați oprit, concentrați-vă pe respirație. Faceți câteva respirații adânci și lente pentru a vă calma sistemul nervos.
O - Observați: Încercați să observați cu atenție cum vă simțiți. Identificați emoțiile și gândurile care vă afectează în acel moment. Acest pas implică aducerea conștientizării asupra propriilor reacții.
P - Continuați să acționați: După ce v-ați calmat și v-ați conectat cu starea voastră emoțională, puteți lua decizii mai înțelepte și să acționați în mod conștient, în loc să reacționați automat.
Tehnica STOP vă oferă spațiul necesar pentru a vă gestiona emoțiile și pentru a lua decizii mai bune în situații tensionate. Este un instrument valoros care vă ajută să dezvoltați răspunsuri mai conștiente și să evitați reacțiile impulsive, permițându-vă să comunicați și să acționați cu înțelepciune.
Pe lângă învățarea modului de gestionare a furiei, este la fel de important să învățăm copiii să se relaxeze și să se calmeze după episoadele de conflicte emoționale. Această abilitate de auto-reglare le permite să dezvolte un control mai bun asupra anxietății și stărilor lor emoționale.
Scopul este de a introduce practic, printr-un set de tehnici care includ lucrul cu respirația și concentrarea atenției, strategii și abilități care promovează starea de calm și serenitate. Aceste tehnici sunt urmate de un antrenament repetat și consecvent, astfel încât să devină o parte integrată a rutinei lor sau un comportament obișnuit.
Învățarea modului de a se relaxa și de a se calma este o componentă esențială în dezvoltarea emoțională a copiilor și le oferă instrumentele necesare pentru a-și gestiona reacțiile în momentele tensionate. Această abilitate îi ajută să devină mai conștienți de propria lor starea și să reacționeze într-un mod mai pașnic și mai controlat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.