Nu este întotdeauna ușor să știi cum să reacționezi atunci când un copil plânge, mai ales când nervii câștigă jocul. Cu toate acestea, există afirmații pe care trebuie să le evităm și care sunt dăunătoare. Astăzi vă prezentăm cuvintele care nu trebuie spuse unui copil atunci când plânge.
Motivele pentru care un copil plânge sunt atât de multe și atât de diverse încât uneori răbdarea, calmul și liniștea ni se epuizează. Nu știm ce e în neregulă cu el, vrem doar să se oprească, astfel încât starea proastă să dispară. Desigur, este important să știi că modul în care redirecționezi acel plâns va avea foarte mult de-a face cu starea lui ulterioară. Pentru a ști cum să-i faci față în cel mai bun mod, trebuie să știi că există afirmații prin care poți să-i faci rău.
În primul rând, este important să știm că atunci când un copil plânge, o face cu un motiv. Acel motiv ne poate părea nesemnificativ, dar plânsul este un mod de a ne exprima atunci când lipsesc cuvintele, de a comunica și de a elibera. Când sunt bebeluși, plânsul este prima expresie pe care o pot folosi pentru a comunica și modul în care ne anunță că au nevoie de ceva, fie pentru că le este foame, le este frig, cald, îi doare, fie pentru că au nevoie de noi alături.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Când copiii cresc, au tot mai mult vocabular și resurse pentru a-și exprima emoțiile, dar nu este întotdeauna suficient și plânsul este o altă formă de exprimare. Este obișnuit să apelăm la expresii precum „nu plânge”, dar trebuie să fim conștienți că nu sunt benefice.
Este important să validăm emoțiile și sentimentele copiilor și să nu le reprimăm, altfel transmitem un mesaj care asociază plânsul cu ceva negativ, care trebuie ascuns sau care provoacă rușine și asta afectează stima de sine și dezvoltarea emoțională pe care o vor avea ca adulți. În plus, de multe ori apelăm la fraze sexiste care sunt foarte dăunătoare, precum relaționarea plânsului cu ceva anume feminin.
În continuare vom vorbi despre cele mai frecvente afirmații pe care le folosim și care nu trebuie spuse unui copil când plânge, deoarece mai mult decât să calmeze sau să fie de ajutor, au un efect negativ și, în cele mai multe cazuri, servesc doar la creșterea plânsului.
Nu trebuie să invalidăm emoția sau sentimentul copilului când plânge. Plânge pentru că este modul lui de a exprima ceea ce simte, oricare ar fi acea emoție.
În plus, nu este foarte practic și nici nu dă prea multe rezultate. Este mai bine să optezi pentru mesaje mai pozitive de genul „Plângi dacă asta ai nevoie acum”, „Înțeleg că te simți rău, cu ce te pot ajuta?”, „Hai să găsim împreună o soluție, ce zici?”
Căutarea formulelor în care predomină empatia este întotdeauna cea mai bună opțiune.
Apelarea la amenințare nu ar trebui să fie niciodată o resursă pentru educarea copiilor. Nu numai că nu validăm emoțiile copiilor noștri, ci cu fraze de acest tip insuflăm teamă pentru că amenințăm cu pedeapsa fizică și violența nu ar trebui niciodată admisă ca parte a educației copiilor.
Această afirmație este extrem de nedreaptă și foarte dăunătoare. Nu numai că îi transmitem copilului nostru un mesaj sexist și de modă veche, îi spunem și că băieții ar trebui să-și reprime emoțiile și sentimentele, să le ascundă și să fie mereu puternici.
Plânsul nu are gen și este fundamental în dezvoltarea pentru a deveni adulți care știu să-și exprime sentimentele.
Această expresie este, de asemenea, destul de comună în rândul multor părinți, dar nu este o afirmație recomandată. Încercarea de a suprima plânsul copilului provocând o emoție negativă, cum ar fi să se simtă judecat sau jenat, nu îl va face pe copil să se simtă mai bine.
În plus, el va înțelege plânsul ca pe ceva de ascuns, reprimat și de rușine, dar plânsul este o modalitate de a exprima emoțiile atunci când cuvintele nu sunt suficiente.
Pe măsură ce creștem avem mai mult vocabular pentru a putea exprima în cuvinte ce ni se întâmplă, dacă suntem triști sau supărați și de ce.
Cu toate acestea, ridiculizarea unui copil când plânge spunându-i că acest lucru este pentru bebeluși nu este o idee bună pentru că din nou îl facem să simtă că plânsul este ceva de care să îi fie rușine și ar trebui evitat și suprimat.
A plânge nu înseamnă a fi imatur.
Acest lucru provoacă frustrare și confuzie copilului. Poate plânge din cauza unui lucru pe care adulții îl consideră prostesc, dar dacă copilul plânge este pentru că îl afectează și este modul în care găsește să-l exprime.
Dacă îi spunem că în timp ce plânge îl vom ignora, trimitem din nou mesajul că plânsul nu este bun sau valid, deci trebuie reprimat.
În plus, ignorarea copilului atunci când plânge generează frustrare și primește ideea că atunci când plânge nu poate veni la părinți. Este important ca ei să simtă că pot conta pe mama și pe tata și că îi putem asculta pentru a încerca să ajungă la o soluție sau pur și simplu pentru a-i însoți în eliberarea sentimentelor lor.
De cele mai multe ori, motivele pentru care copiii plâng pot părea nesemnificative pentru adulți, dar trebuie să înțelegem că dezvoltarea lor este diferită. Nu este potrivit să-i spunem copilului de ce poate să plângă și de ce nu, deoarece plânsul este un mod de a se exprima, de a comunica atunci când nu are cuvintele potrivite și de a se elibera, iar motivele pot fi foarte diferite.
Dacă plânge este pentru că se simte rău, este supărat, iritat, obosit, trist... sunt multe motive și, așa cum adulții plâng din diferite motive și nu toți trăim aceleași emoții atunci când ne confruntăm cu aceleași lucruri, și copiii o simt și o exprimă diferit în diferite circumstanțe și nu trebuie să judecăm sau să constrângem la ce ar trebui sau nu ar trebui să reacționeze.
Invalidarea emoțiilor nu este niciodată o opțiune bună.
Poate că nu este pentru noi, dar pentru copilul nostru este, de aceea reacționează plângând. Evident, dezvoltarea lor de maturizare nu este aceeași cu cea a adulților și, chiar și așa, niciun adult nu și-ar dori să i se spună că exagerează dacă plânge la ceva care îl afectează.
Trebuie să validăm emoțiile copiilor și să nu le minimizăm. Ca și în cazul precedent, atunci când rostim propoziții de acest tip selectăm de ce ar trebui să plângă și de ce nu, ceva care nu ar trebui să fie așa. Alternativa este să-i întrebăm cum îi putem ajuta, ce îi îngrijorează și să facem să se simtă auziți.
Dacă folosim des cu copiii fraze de acest tip, îi vom face să ajungă să-și reprime emoțiile și să înțeleagă că plânsul este ceva negativ care trebuie evitat sau ascuns.
În plus, astfel de afirmații subminează foarte mult stima de sine și transmit mesajul că nu știu să facă față lucrurilor și de aceea plâng.
Nu este o idee bună să folosești această afirmație pentru a calma un copil care plânge.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil