O tendință tot mai frecventă este lipsa de motivație a copiilor atunci când trebuie să fie atenți la ore și să aibă dorința de a învăța. De cele mai multe ori, aceste situații apar din cauza lipsei unor obiceiuri de studiu sau a unei deficiențe în motivația copilului.
„Copilul meu nu vrea să învețe”. Tehnici de studiu foarte eficiente
În acest punct, trebuie să ținem cont de faptul că unii copii pot avea anumite condiții care îngreunează procesul de învățare, cum ar fi tulburările de învățare sau deficiențele vizuale și auditive, printre altele. În oricare dintre aceste situații, atunci când părinții suspectează existența unei astfel de condiții, este necesar să apeleze la un pedagog sau la un psiholog pentru a evalua copilul și a oferi un tratament adecvat.
Dar ce se întâmplă atunci când copiii noștri nu suferă de nicio deficiență sau tulburare și, cu toate acestea, nu vor să studieze? Există cauze care pot influența dorința de a învăța și motivația copiilor, printre care se numără un mediu școlar fără resursele necesare, situații de hărțuire școlară, proiecte pedagogice insuficient stimulante sau deficiențe de metodologie.
În acest caz, părinții trebuie să observe toți acești factori și să comunice cu școala atunci când suspectează existența unuia dintre ei. De asemenea, este important să ne informăm bine despre toate aceste aspecte înainte de a alege școala copiilor noștri.
În continuare, vă prezentăm tehnicile care vor face pe copii să fie interesați de studiu, din lucrarea „Pedagogia Montessori: Principii generale și contribuții la sistemul educațional” a psihologului Rodríguez Blanque.
CITEȘTE ȘI: 4 tehnici de studiu eficiente, confirmate de Harvard, pentru copiii din ciclul primar
Nevoia de a crea un obicei
Indiferent de situația care provoacă lipsa de interes a copilului față de studiu, putem pune în aplicare strategii care să reducă această demotivare.
Acestea sunt valabile și pentru copiii cu dizabilități sau dificultăți de învățare, însă trebuie să fie însoțite de terapiile și tratamentele recomandate.
Să ne cunoaștem și să ne interesăm de copiii noștri
Dacă vrem să ne ajutăm copiii la studiu, primul pas este să îi cunoaștem bine. Ce le place, ce materii preferă, în ce stadiu de dezvoltare se află.
Toate aceste întrebări sunt necesare pentru a putea planifica sesiunile de sprijin educațional și pentru a le adapta întotdeauna la interesele copilului.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Lucrul cu rutine
Copiii se simt în siguranță atunci când știu ce au de făcut în fiecare moment și ce se așteaptă de la ei. Din acest motiv, primul pas este stabilirea unei rutine familiale clare.
De exemplu, le putem spune copiilor că, atunci când ajung acasă de la școală, primul lucru pe care trebuie să îl facă este să mănânce o gustare. Apoi trebuie să învețe, cu ajutorul sau sprijinul nostru, să facă baie, să ia cina și să meargă la culcare. Această rutină trebuie respectată zilnic pentru a se transforma într-un obicei.
Amenajarea unui spațiu adecvat
Este important să evităm spațiile care induc relaxarea. Nu trebuie să le permitem copiilor să învețe în pat sau pe canapea și nici să aibă în apropiere obiecte care îi pot distrage sau le pot muta atenția.
Un colț al casei mai izolat, bine luminat și dotat cu materialele necesare este ideal.
Împărțirea studiului în bucăți
Împărțirea timpului de studiu în bucăți e importantă pentru ca cei mici să nu se simtă copleșiți, mai ales la vârste fragede. În cadrul rutinei de studiu, este recomandat să existe o pauză de 5 minute la fiecare 30 de minute.
Acest lucru nu înseamnă că pot merge la canapea sau se pot uita la televizor! Pot, de exemplu, să bea apă sau să vorbească puțin cu noi despre școală, colegi sau activitățile din clasă.
Părinții trebuie să se implice în formarea obiceiurilor de studiu ale copiilor
Copiii care resping învățarea au motive foarte diferite. Noi, ca părinți, trebuie să înțelegem că studiul are o componentă emoțională. De aceea, este important să ne întrebăm cum îi motivăm pe copiii noștri pentru a-i pregăti pentru studiu. Primii profesori ai copiilor suntem noi, așadar trebuie să fim atenți la imaginea pe care o transmitem. Ce importanță acordăm studiului? Educației? Reușim să le transmitem copiilor această importanță?
Dacă reflectăm puțin, ne putem da seama ce tip de senzații le transmitem copiilor despre ideea de studiu și putem lucra asupra acestui aspect înainte de a începe munca directă cu copilul. Totodată, nu trebuie să uităm că familia este spațiul de siguranță al copilului, nucleul în care se simte protejat și iubit. Orice situație familială care destabilizează acest echilibru are consecințe asupra învățării.
Procesul de învățare la copii. Fiecare etapă are ritmul ei
SURSA FOTO: freepik.com @prostock-studio
Pentru a înțelege corect procesul de învățare și motivele pentru care copiii nu învață, este important să ținem cont de etapele dezvoltării. Potrivit lui Piaget, unul dintre cei mai importanți specialiști în dezvoltarea copilului, procesul de învățare se bazează pe patru stadii.
Stadiul senzorio-motor
Apare între 0 și 2 ani, iar jocul este elementul central. Prin joc, copiii încep să își cunoască propriul corp și obiectele din jur. Este un stadiu primar, dar oferă baza pentru învățările mai complexe.
Stadiul preoperațional
Între aproximativ 2 și 6 ani, copiii continuă să învețe prin joc, de această dată prin joc simbolic. Ei învață prin imitație și încep să își dezvolte limbajul.
Stadiul operațiilor concrete
Între 7 și 12 ani, învățarea se bazează pe rezolvarea de operații și probleme. Acestea sunt încă simple și se raportează la concepte concrete.
Stadiul operațiilor formale
După vârsta de 12 ani, copiii încep să lucreze cu concepte abstracte și apare o dezvoltare importantă a gândirii critice. Devin mai reflexivi și mai conștienți de realitatea din jur.
Pentru o învățare corectă, copiii trebuie să parcurgă toate aceste stadii, deoarece fiecare reprezintă baza pentru următorul. Totuși, fiecare copil învață în ritmul său, iar acest ritm trebuie respectat.