Cum pot fi ajutați copiii să capete autonomie la teme, fără ca părintele să dispară din peisaj? Păstrarea distanței corecte și găsirea rolului potrivit nu sunt deloc simple. Trebuie oare să corectăm greșelile copilului înainte ca el să ducă tema la școală, sau dimpotrivă, este mai sănătos să-l lăsăm să greșească pentru a învăța din propriile greșeli? Câteva reflexe îi pot ajuta pe părinți să găsească echilibrul optim: să fie un sprijin, fără să preia sarcinile în locul elevului.
Ce rol trebuie să aibă părinții în timpul temelor?
„Primul rol al părinților este să le amintească celor mici că au teme de făcut!”, explică Sylvain Connac, fost învățător, în prezent cercetător în științele educației la Universitatea Paul-Valéry din Montpellier, conform Parents. „Acest lucru previne amânarea sarcinilor, situația clasică în care un copil lăsat complet singur la începutul weekendului ajunge să deschidă ghiozdanul duminică la ora 17:00”, adaugă el.
Abordarea recomandată este dialogul: „Arată-mi ce teme ai. Când preferi să te apuci de ele?”. Apoi, se notează împreună pe o foaie momentul ales, fără a-i pretinde să înceapă pe loc. Copilul învață astfel să anticipeze și să se organizeze. Aceeași regulă se aplică și pauzelor, stabilite dinainte pentru a ști când se poate relaxa.
Al doilea rol al părintelui este disponibilitatea: să răspundă la întrebări dacă cel mic se blochează, fără să stea lipit de biroul lui, ci ocupându-se în paralel de treburile casei. „În sfârșit, al treilea rol este oferirea unui feedback dacă elevul solicită această verificare”, subliniază specialistul.
Teme pentru acasă: Este bine să-i semnalăm greșelile?
Scopul nu este trimiterea copilului la școală cu temele pline de greșeli, ci verificarea faptului că a înțeles lecția și exercițiul.
„Dacă observăm o greșeală, i-o spunem copilului. Această confruntare cu încercarea este esențială. Copilul știe că, datorită prezenței părinților, primește un răspuns imediat și validarea lucrurilor rezolvate corect”, explică Sylvain Connac.
În cazul unei greșeli, copilul primește îndrumare. „Iar dacă noi, ca adulți, nu suntem siguri pe o rezolvare, putem cere sprijinul unui instrument de inteligență artificială. Când problema rămâne neclară, cel mai bine este să lăsăm o notiță pe ciornă, astfel încât elevul să ceară lămuriri profesorului la clasă”, adaugă fostul cadru didactic.
Este grav dacă un copil duce la școală o temă cu greșeli?
Sylvain Connac accentuează un aspect: „Profesorii au nevoie să vadă că elevul a lucrat tema, nu că foaia este impecabilă și fără nicio greșeală”.
Obiectivul temei pentru acasă nu este predarea unei lucrări perfecte, ci radiografierea nivelului real al elevului și a blocajelor pe care le întâmpină. Din cauza intervențiilor masive ale părinților și a utilizării instrumentelor digitale, evaluarea reală a muncii independente de acasă devine tot mai complicată pentru cadrele didactice.
Cum stimulăm autonomia reală a copilului?
În viziunea cercetătorului, autonomia în fața caietului depinde direct de motivație. Studiile despre autodeterminare separă clar motivația intrinsecă, dorința de a lucra din curiozitate sau plăcere, de motivația extrinsecă, bazată exclusiv pe recompense exterioare.
„Ceea ce contează cu adevărat este ca elevul să simtă satisfacția unui efort care îl valorizează”, observă el. Mulți copii nu au adunat însă suficiente experiențe pozitive legate de școală pentru a simți spontan această bucurie.
„Dacă totul merge bine, nu este nevoie de intruziune în munca copilului. Dacă temele devin o sursă de tensiune, îi putem propune sprijin pentru deblocarea situației”, arată Sylvain Connac, insistând pe „combaterea sentimentului de abandon și izolare în fața dificultății”. Recompensele punctuale pot ajuta la început pentru crearea unui impuls de lucru, însă nu trebuie transformate în regulă de bază. Riscul este renunțarea totală la efort în absența unui câștig material imediat.
Trecerea trebuie făcută treptat către plăcerea cunoașterii și mândria reușitei obținute prin propriile forțe. În plus, ori de câte ori există ocazia, Connac recomandă studiul în echipă: copiii care își fac temele împreună colaborează mai ușor, își mențin atenția activă pe perioade mai lungi, iar întregul proces devine considerabil mai relaxat.