Comportamentul sfidător este frecvent în rândul copiilor, mai ales în cazul celor mici și al adolescenților. Este o etapă normală a dezvoltării și se poate manifesta prin replici obraznice, refuzul de a asculta sau nerespectarea indicațiilor părinților, profesorilor ori ale altor adulți. Asta nu înseamnă însă că astfel de comportamente nu pot deveni extrem de frustrante pentru părinți.
În cazul copiilor de vârstă școlară, sfidarea se manifestă mai degrabă prin certuri, refuzul de a face ceea ce li se cere sau îndeplinirea unei sarcini extrem de lent, intenționat, decât prin crize de furie, care sunt mai frecvente la copiii mai mici.
Copilul poate încerca astfel să simtă că deține controlul asupra unei situații sau să-și afirme independența. De asemenea, poate testa limitele părinților sau pur și simplu poate încerca să evite o activitate care nu îi place, cum ar fi treburile casnice, potrivit Parents.
Iată câteva metode care te pot ajuta să gestionezi un astfel de comportament.
Asigură-te că regulile și responsabilitățile din casă sunt explicate suficient de clar și, mai ales, că sunt potrivite vârstei copilului.
Pentru un copil de 5 sau 6 ani, de exemplu, cerința „Fă-ți curat în cameră” poate părea copleșitoare, iar prima reacție poate fi refuzul.
Sarcina poate deveni mult mai ușor de gestionat dacă o împarți în pași mai mici: „Strânge jucăriile de pe podea”, apoi ajută-l să le pună la loc.
Caută cauzele și momentele care declanșează comportamentul sfidător și încearcă să observi dacă există un tipar.
Întreabă-te: Se întâmplă de fiecare dată în anumite situații? Există anumite lucruri pe care copilul refuză constant să le facă? Devine mai sfidător atunci când acasă sau la școală este agitație ori haos?
Odată ce identifici cauza, poți încerca să schimbi anumite situații astfel încât copilul să fie mai puțin tentat să se opună.
Încearcă, pe cât posibil, să eviți situațiile despre care știi că favorizează comportamentul dificil.
De exemplu, dacă observi că devine irascibil atunci când programul lui este prea încărcat, evită să îi planifici prea multe activități după școală sau în weekend.
Dacă nu reacționează bine la schimbările bruște, încearcă să îi oferi puțin timp de tranziție între două activități, astfel încât să poată face o pauză sau să se relaxeze.
La fel ca adulții, chiar și un copil care în mod normal se comportă foarte bine poate avea o zi proastă. Poate fi într-o dispoziție proastă, poate fi obosit sau pur și simplu copleșit și poate avea nevoie de puțin timp pentru el.
Rămâi ferm în privința lucrurilor pe care trebuie să le facă, dar vorbește-i cu afecțiune și înțelegere.
Atunci când îi arăți, prin propriul exemplu, cum îți poți exprima dezacordul sau nemulțumirea fără să fii lipsit de respect, copilul va învăța treptat să facă același lucru.
Părinții copiilor de vârstă școlară au un avantaj important față de părinții copiilor foarte mici: pot discuta cu ei despre ceea ce se întâmplă.
Vorbește calm cu copilul despre ceea ce își dorește și încearcă apoi să găsiți împreună o soluție sau un compromis care să funcționeze pentru amândoi.
Copilul trebuie să știe foarte clar care sunt regulile familiei.
De exemplu, dacă vorbitul urât sau lipsa de respect sunt comportamente pe care nu le accepți în casă, explică-i că acestea vor avea consecințe.
Important este să alegi consecințe potrivite vârstei și pe care ești într-adevăr dispus să le aplici. Poate fi vorba, de exemplu, despre renunțarea la televizor pentru restul zilei sau despre o responsabilitate suplimentară în casă.
Dacă ameninți constant cu anumite consecințe, dar nu le aplici niciodată, copilul poate învăța că regulile pot fi încălcate fără urmări.
În schimb, cercetările arată că lovirea copilului și alte forme de pedeapsă fizică nu reprezintă metode eficiente pentru disciplinarea acestuia sau pentru corectarea comportamentului sfidător.
Copilul insistă să poarte fusta preferată de vară într-o zi rece de toamnă? În loc să transformați situația într-o ceartă, încearcă să găsești o variantă de mijloc: poate purta fusta, dar împreună cu o pereche de colanți.
Compromisul poate fi util mai ales atunci când copilul încearcă să obțină controlul asupra unor lucruri minore. Dacă insistă, de exemplu, să se încalțe singur, îl poți lăsa să facă acest lucru.
În felul acesta îi oferi o anumită autonomie, în timp ce rămâi ferm în privința lucrurilor cu adevărat importante – de exemplu, faptul că trebuie să poarte geacă atunci când afară ninge.
Cercetările au arătat inclusiv că riscul de depresie este mai redus în cazul copiilor ai căror părinți sunt cooperanți și îi sprijină în situațiile dificile.
Uneori, copiii au un comportament sfidător pentru că își doresc să aibă mai mult control asupra momentului sau modului în care fac anumite lucruri.
O metodă prin care îi poți ajuta să simtă că au mai multă autonomie este să le oferi posibilitatea de a alege.
După ce stabilești limitele clare, poți decide împreună cu copilul când va îndeplini sarcina respectivă. Astfel, regula rămâne valabilă, dar copilul simte că are și el un cuvânt de spus în modul în care o respectă.
