Pentru bebelușii între 0 și 6 luni, jocul principal este cel tactil. „Eu îl țin în brațe, în mână și îl oglindesc. El face `u-u`, eu fac `u-gu` și încerc să-i țin privirea”, explică experta în cadrul podcastului Părinți Cuminți. Scopul în această etapă este capacitatea părintelui de a-l face pe copil să înțeleagă, din atingeri, pipăieli și masaj, care sunt limitele și granițele corpului său.
De asemenea, părintele trebuie să învețe să se „prostească”, să cânte și să danseze cu bebelușul în brațe și să lase la o parte jena pe care mulți adulți o resimt atunci când trebuie să acceseze latura jucăușă.
Pericolul jucăriilor zornăitoare și suprastimularea
Când bebelușul ajunge la șase luni și stă în șezut, greșeala comună este îngroparea lui în jucării electronice. Oana Moraru recomandă folosirea obiectelor cu texturi diferite: o pungă transparentă, staniol care foșnește, o bucățică de voal, un prosop. „Aruncă-le în aer, ia hârtii și șervețele și dă-le drumul, poc, în fața lui”, sugerează ea.
În schimb, jucăriile pline de butoane, lumini și sunete puternice sunt adesea dăunătoare pentru jocul activ.
„Jucăriile alea cu multe lumini și zornăitoare reprezintă suprastimulare”, avertizează experta. Copiii ajung să se enerveze pe ele și să le trântească, deoarece le captează atenția doar pe moment, fiind bune cel mult pentru „hipnoză” sau liniștire, nu pentru dezvoltarea inteligenței matematice și a limbajului, care țin de stimularea celor cinci simțuri.
Dactilopictura și cărțile potrivite pentru copiii mici
Odată cu creșterea copilului, părinții sunt tentați să accelereze dezvoltarea intelectuală. Până la trei ani, cititul este important, dar textele trebuie să fie „foarte scurte, coerente, repetitive, cu ritm, cu rimă și foarte bine corelate cu imaginea”. Nu trebuie să i se citească firul narativ complex, dar să i se stimuleze „simțul vizual, auditiv, tactil, dar mai ales inteligența verbală”.
La capitolul artă, Oana Moraru dezaprobă punerea creionului în mâna copilului prea devreme. „Între 0 și 3 ani, desenul e dactilopictură”, subliniază ea.
Părinții pot folosi plastilină sau cocă în care copiii să își lase amprentele: „Facem acuma picăturile de ploaie pe plastilină... dactilopictura stimulează, nu creionul în mână până în trei ani”.
Capcana diferențierii de gen în alegerea jucăriilor
Un alt aspect crucial abordat de expertă este stereotipul de gen în jocul copiilor mici. Până la cinci ani, băieții și fetițele se joacă natural și nediferențiat. Tații se îngrijorează adesea inutil când își văd băieții că leagănă o păpușă sau că se joacă de-a curățenia și se tem pentru viitorul lor. „Pur și simplu sunt stereotipurile noastre și nevoia noastră... adulții suntem diferiți în relații cu fete și băieți pentru că suntem cultivați să fie așa”, clarifică Oana Moraru.
Dacă integrăm comportamente din ambele spectre (și încurajăm fetițele să fie dârze și să bată mingea, și să lăsăm băieții să spele păpuși), le oferim copiilor o reziliență emoțională superioară și o capacitate mai mare de a face alegeri mai târziu în viață.