De ce sunt părinții mai anxioși ca niciodată. Explicațiile unui specialist

Iată ce spune Pierre Moisset, sociolog familial și consultant în politici sociale și familiale.

Auzim adesea că părinții de astăzi sunt mai anxioși în ceea ce privește creșterea copiilor lor decât cei ai generațiilor anterioare. Dar este oare acest lucru adevărat? Potrivit lui Pierre Moisset,  „cerințele impuse rolului parental au crescut, ceea ce înseamnă că orice seamănă cu anxietatea parentală este mai răspândit”.

 
 
Cum se poate explica acest lucru? Care sunt noile provocări cu care se confruntă părinții? Sunt ele atât de diferite de cele din anii 2000? 

Anxietatea parentală poate începe încă din stadiul de concepție. „În Franța, de exemplu, observăm o scădere a ratei natalității din cauza amânării nașterii. Femeile nasc copii mai târziu pentru că vor să-și termine studiile, iar integrarea lor profesională este uneori împiedicată de discriminarea de gen. Cu toate acestea, cu cât nașterea copilului este amânată mai mult, cu atât este mai așteptată și cu atât este mai mare riscul ca acesta să nu vină.

Multe nașteri au loc într-un context de incertitudine, așa că există deja o anxietate parentală chiar înainte de sosirea bebelușului. Acest copil este din ce în ce mai planificat, programat, cu un proiect parental prestabilit, deoarece părinții sunt legați de termene profesionale și de carieră”, a explicat sociologul pentru Parents.fr.

3 cauze ale sentimentului de vinovăție 

Conform unui studiu realizat de CNAF (Fondul Național de Alocații Familiale), există trei cauze principale ale sentimentului de vinovăție parentală. Printre acestea:

Când părintele nu are răbdare cu copilul: își dorește profund să aibă o relație bună cu copilul său, dar zilnic devine frustrat și își pierde cumpătul atunci când interacționează cu acesta;

Sentimentul de a nu petrece suficient timp cu copilul: părinții petrec din ce în ce mai mult timp cu copiii lor, dar, paradoxal, simt că nu petrec niciodată suficient;

Să fie cu copilul, dar să se gândească la altceva în același timp (să se gândească la muncă, să se uite la telefon, să fie distras mental): acest sentiment de a nu fi cu adevărat prezent în relație și de a nu avea „disponibilitatea psihologică”.

„Această dorință de implicare mai profundă cu copilul va crea o presiune suplimentară pe lângă ceea ce experimentăm zilnic; «Avem adesea sentimentul că nu înțelegem întotdeauna prin ce trece copilul, iar acest lucru poate crea o formă de anxietate», adaugă sociologul.

Pericolele rețelelor sociale, hărțuirea online. Astăzi, părinții se confruntă cu amenințări care nu existau când erau copii. Această frică se poate transforma uneori în anxietate constantă. „Copiii noștri se trezesc vizionând conținut de a cărui existență nu știam înainte. Ne întrebăm dacă este potrivit vârstei lor. Nu avem cu adevărat repere pentru a ști ce trăiesc și ce simt atunci când vizionează acest tip de conținut”, explică Pierre Moisset.

CITEȘTE ȘI

EXCLUSIV „Planul suicidar” merită explicat fără panică și fără tabu. Radu Leca îți propune un  „Plan de siguranță” în 20 de rânduri

Psihologia stilului de parenting tradițional. Dacă părinții tăi te-au învățat aceste 11 abilități, au făcut o treabă excelentă!

EXCLUSIV Când adolescentul se închide, iar părintele caută din nou cheia către el. Radu Leca: „Copilul încă are nevoie de adult”

EXCLUSIV Bullyingul și riscul suicidar. Radu Leca: „Un părinte are nevoie de o hartă clară”