Educația privată în România. Oana Moraru: „Fugiți de la cei care dau astfel de mesaje!”

Cea mai periculoasă este vânzarea iluziei de fericire continuă. Oana Moraru, expert în parenting și educație, trage un semnal de alarmă sever: „Când vinzi părintelui ca școală privată ideea că la noi copilul întâi se simte bine... fugiți de la cei care dau astfel de mesaje!”. A pune starea de bine a copilului ca obiectiv principal înseamnă adesea abdicarea de la rigoarea academică.

Instituțiile care promit doar „fericire” evită să tragă de elevi atunci când le este greu, managerii preferând să sacrifice dezvoltarea sănătoasă a copilului doar pentru a mulțumi clientul care plătește. Starea de bine ar trebui să fie „efectul unui lucru bine făcut la clasă, unei structuri, unor reguli”, nu un paravan pentru lipsa de muncă, spune experta la Părinți Cuminți.

CITEȘTE ȘI: Oana Moraru, despre concursurile din primar și „fetișul” excelenței: „Elevii îngrășați mecanic resimt din plin costurile în gimnaziu!”

Părintele-client dictează regulile: Cum se degradează actul educațional

Un alt aspect criticat este dinamica de putere din instituțiile aflate la început de drum, unde părinții dictează regulile.

„În unele școli private încă dictează foarte mult părinții, și managerul se uită la mulțumirea clientului”, fapt care pune o presiune toxică pe cadrele didactice și nu mai aplică limite sănătoase. Din disperarea de a-și construi o reputație, inclusiv școlile private au început să participe la goana bolnăvicioasă după note mari, specifică sistemului de stat.

Școlile private scumpe își protejează imaginea și renunță brutal la elevii care nu fac față: „Au început să renunțe la copiii mediocri sau cu probleme și dificultăți... pentru că piața le judecă în funcție de rezultate”. Părintele crede că plătește pentru o abordare personalizată, dar se trezește cu o mașinărie care elimină pe oricine nu contribuie la vitrina de marketing a școlii.

VEZI ȘI: Primii ani de școală sunt decisivi pentru scris, citit și socotit. Oana Moraru: „Acestea își au fereastra de oportunitate în primii de viață”

Școlile private de tradiție vs. afacerile la început de drum 

Există o diferență uriașă între școlile private vechi, cu un istoric de 20 de ani, și afacerile abia lansate. Instituțiile de tradiție au reușit să-și stabilizeze o echipă de profesori cărora le oferă salarii mari și beneficii, au un etos bine definit și, esențial, „au început să fie mai reci cu clienții, în sensul să oprească părinții la ușă cu atâtea pretenții”.

Pe de altă parte, o școală nouă, deși beneficiază de dotări excepționale, este vulnerabilă la fluctuații mari de personal și tinde să cedeze în fața oricărei presiuni parentale. Mai mult, a fi la privat nu exclude expunerea la metehnele societății: „În aceeași clasă privată o să auzi reacții rasiste ale copiilor, sexiste, vorbire vulgară... copiii sunt de multe ori cu probleme serioase de bullying”.

Cu toate acestea, există și inițiative lăudabile în mediul privat, conduse de profesioniști care „se mișcă de dragul de a crea ceva, de a construi, de a ajuta niște oameni”, și nu doar dintr-un calcul cinic de business.

CITEȘTE ȘI: „E plină țara de părinți învrăjbiți!” Oana Moraru explică singura soluție pentru clasele cu copii impulsivi