Presiunea școlară și perfecționism, legate direct de prevenția suicidului? Radu Leca: „Da” + un exercițiu de 15 minute, check-in în doi

DISCLAIMER: Materialele din cadrul campaniei conștientizarea și prevenția suicidului în rândul copiilor au scop exclusiv informativ și educațional și nu înlocuiesc evaluarea, diagnosticul sau tratamentul oferit de un specialist în sănătate mintală (psiholog, psihiatru, medic). Informațiile prezentate sunt destinate creșterii gradului de conștientizare și prevenție și nu constituie recomandări medicale sau terapeutice individuale. În cazul în care un copil sau adolescent prezintă gânduri suicidare, comportamente de autovătămare sau semne de risc iminent, este foarte important să fie contactat de urgență un specialist sau serviciile de urgență.

Campania promovează responsabilitatea parentală, intervenția timpurie și apelarea la sprijin specializat atunci când situația o impune.

Presiunea școlară și perfecționismul, legate direct de prevenția suicidului? Da!

În multe familii, performanța a devenit limbajul principal al valorii personale: note, concursuri, admiteri, olimpici, medii, clasamente. Când copilul învață că iubirea, liniștea din casă sau respectul se obțin prin rezultate, școala nu mai rămâne un loc de creștere, ci devine un câmp de evaluare continuă. Rolul acestui articol rămâne practic și de prevenție și protecție. 

Să ofere părinților o înțelegere psihologică a perfecționismului, a anxietății de performanță și a felului în care rușinea, teama de eșec și izolarea cresc riscul de auto-vătămare și suicid. Subiectul este abordat fără alarmism și fără morală, cu fraze clare și acțiuni realizabile, fiindcă în spatele multor „copii buni” există oboseală cronică, frică și singurătate tăcută.

CITEȘTE ȘI: Rolul părintelui în prevenția suicidului la adolescenți. Radu Leca: „Prezență, consecvență, responsabilitate”

De ce perfecționismul transformă performanța în povară, chiar când rezultatele rămân bune? 

Perfecționismul nu înseamnă dorință de a învăța bine, ci înseamnă o regulă interioară rigidă: „valoarea mea depinde de rezultat”. Adolescenții perfecționiști trăiesc adesea cu o critică internă constantă, iar succesul aduce ușurare scurtă, urmată rapid de următorul prag și de frica de a nu-l atinge.

În psihologie, perfecționismul se leagă de gândire alb-negru, intoleranță la greșeală, rușine și supracontrol, iar corpul plătește prin tensiune, insomnie, probleme digestive, dureri de cap, iritabilitate. În psihoterapie, accentul cade pe diferența dintre standarde sănătoase și standarde punitive: primele ghidează efortul, celelalte lovesc identitatea.

În prevenția suicidului, perfecționismul devine periculos atunci când copilul ajunge la concluzia că eșecul înseamnă „sfârșitul”, iar rușinea blochează cererea de ajutor; în momente de criză, un singur test ratat sau o notă sub așteptări se simte ca o condamnare socială, nu ca un episod normal de învățare.  

Ce mesaj despre valoare transmite familia ta: „ești important prin cine ești” sau „ești important prin rezultate”?  

Când a fost ultima dată când ai lăudat efortul și curajul, nu doar nota?

Cum arată presiunea școlară atunci când trece din zona de motivare în zona de anxietate și blocaj?

Presiunea sănătoasă organizează timpul și susține disciplina, însă presiunea toxică activează frica și micșorează mintea. Când apare anxietatea de performanță, copilul învață mult și reține puțin, amână, se îngheață la teste, evită materiile grele, trișează de teamă, se teme de întrebări, se compară obsesiv, își verifică notele repetitiv și își evaluează viitorul în funcție de un singur rezultat.

În psihoterapie, anxietatea școlară se vede și în corp: palpitații, greață dimineața, respirație superficială, tremur, atacuri de panică, plâns înainte de școală, iritare la teme.

Prevenția suicidului cere atenție specială când presiunea se combină cu sentimentul de captivitate: copilul simte că nu există ieșire onorabilă, iar rușinea devine mai puternică decât speranța. Un semnal serios apare când copilul spune fraze de tip „nu mai are rost”, „mai bine dispar”, „nu merit”, mai ales după evaluări sau conflicte legate de școală.  

Ce simptom fizic sau comportamental ai observat în perioadele de teste și închideri de medii?  

Cum ar arăta o rutină care reduce anxietatea, nu o amplifică?

De ce rușinea și frica de eșec cresc riscul de auto-vătămare și suicid în context de performanță?

Rușinea spune „eu sunt greșit”, nu „am greșit”, iar perfecționismul folosește rușinea ca motor. Într-un mediu competitiv, copilul ajunge să se teamă de dezamăgirea părinților, de comparațiile cu colegii, de etichete, de profesori, de reacții pe grupuri, de pierderea statutului. Frica de eșec devine frica de a fi respins, iar respingerea se simte ca pericol de supraviețuire socială, mai ales în adolescență. În psihoterapie, se lucrează cu restructurarea credințelor rigide: „dacă nu iau 10, nu valorez”, „dacă nu intru la liceul X, viitorul e gata”, „dacă dezamăgesc, pierd iubirea”.

În prevenția suicidului, rușinea are un rol central fiindcă împinge spre izolare și tăcere; copilul nu cere ajutor, ascunde note, minte, evită acasă, iar mintea rămâne singură cu scenarii catastrofice. Auto-vătămarea apare uneori ca metodă de reglare a tensiunii și ca întrerupere a avalanșei de gânduri, iar părintele are nevoie să privească dincolo de comportament, spre suferința care îl alimentează.  

Ce se întâmplă în casa ta când apare o notă mică: curiozitate și sprijin sau interogatoriu și critică?  

Cum ai transforma o greșeală într-o lecție fără rușinare?

VEZI ȘI: Semne presuicidare la adolescenți. Radu Leca: Există o diferență între „drame de vârstă” și o suferință care se adâncește

Care sunt semnele că perfecționismul devine depresie mascată sub rezultate?

Uneori copilul continuă să ia note mari, însă își pierde energia, interesul și bucuria. Apar oboseală constantă, cinism, scădere a răbdării, retragere, lipsa plăcerii, plâns fără motiv aparent, iritabilitate, somn scurt sau excesiv, mâncat compulsiv sau lipsa apetitului, comentarii auto-critice, sentiment de inutilitate. În contexte de performanță, depresia se ascunde sub „funcționare”: teme făcute, proiecte predate, medii închise, însă copilul trăiește ca un robot, fără resurse emoționale.

În psihoterapie, un indicator important devine pierderea sensului și a speranței, nu doar tristețea.

Prevenția suicidului cere acțiune rapidă când apar mesaje despre moarte, cadouri oferite „ca și cum ar fi ultima dată”, retragere bruscă din relații, consum de alcool, nopți albe, acces la mijloace de auto-vătămare, căutări online despre metode. Părintele care observă devreme reduce riscul prin apropiere calmă, întrebări directe despre siguranță și programare la specialist.  

Copilul tău mai are bucurie în afara școlii, sau viața a devenit doar „de îndurat”?  

Ce semn de alarmă ai tratat ca „lene” sau „dramatizare”, iar acum îl vezi altfel?

Cum se vorbește cu un copil perfecționist fără să se simtă evaluat, corectat sau micșorat?

Conversația eficientă începe cu validare: „văd cât de greu îți e”, continuă cu curiozitate: „ce ți-e cel mai frică?”, și se încheie cu colaborare: „hai să facem un plan împreună”. Întrebările scurte ajută mai mult decât discursurile: „pe o scară 1–10 cât e stresul?”, „ce ai avea nevoie azi?”.

În psihoterapie, părintele învață să ofere oglindire emoțională, nu soluții instant; copilul se liniștește când se simte înțeles, nu când primește încă o listă de sarcini.

Prevenția suicidului include o regulă simplă: întrebarea directă despre gânduri de auto-vătămare reduce izolarea. Un părinte poate spune clar și calm: „când spui că nu mai are rost, mă gândesc la siguranța ta; ai avut gânduri să îți faci rău?”. Dacă răspunsul confirmă risc, prioritatea devine sprijinul și accesul la ajutor, nu moralizarea.  

Ce replică spui din grijă, dar sună ca presiune pentru copil?  

Cum ar suna aceeași grijă spusă în limbaj de sprijin și siguranță?

Ce face psihoterapia cu perfecționismul și presiunea școlară, concret și pe înțelesul familiei?

Psihoterapia lucrează la rădăcină: convingeri rigide, frica de evaluare, rușine, nevoia de control, anxietate, depresie, traumă relațională, dificultăți de reglare emoțională. În CBT, copilul învață să recunoască distorsiuni cognitive precum catastrofizarea și „totul sau nimic”, apoi exersează gânduri alternative și comportamente noi: pauze, planuri realiste, auto-compasiune, expunere la greșeli mici fără autopedeapsă.

În DBT, se antrenează toleranța la distres, gestionarea impulsurilor și abilități de relaționare, utile când copilul intră în criză după evaluări.

Terapia de familie reduce ciclul presiune–rezistență: părintele devine antrenor de siguranță emoțională, nu inspector de rezultate.

În prevenția suicidului, se construiește un plan de siguranță: semne personale de criză, strategii de calmare, persoane de contact, pași de urgență, restricție de acces la mijloace letale, plus întâlniri regulate cu specialistul.  

Ce parte din perfecționism pare învățată în familie, și ce parte pare venită din școală sau din anturaj?  

Dacă ați avea un plan de siguranță scris, cine ar fi primele două persoane de contact?

Cum arată un plan parental echilibrat: standarde, limite, odihnă, sens și relație?

Un plan sănătos pornește de la ideea că performanța cere resurse, iar resursele cer odihnă, joacă, relații și sens. În loc de „încă puțin și trece”, familia pune reguli de igienă mentală: ore de somn, pauze scurte la învățat, sport, alimentație, timp fără ecrane, timp de conectare.

Standardele devin negociate și realiste: obiective pe termen scurt, evaluare a efortului, acceptarea unei note imperfecte fără etichete. Părintele susține autonomia: copilul participă la decizii, învață să își planifice, primește responsabilități potrivite vârstei, iar părintele rămâne prezent emoțional.

În prevenția suicidului, familia își clarifică protocolul: cine observă semnele, cine întreabă direct despre siguranță, cine contactează terapeutul, ce se întâmplă într-o seară cu plâns și deznădejde. Un copil nu are nevoie de părinți perfecți, are nevoie de părinți disponibili, consecvenți și calmi, chiar când situația sperie.  

În casa ta, somnul și odihna au prioritate reală sau rămân „după ce termină”?  

Ce obicei mic ar reduce presiunea chiar din săptămâna următoare?

CITEȘTE ȘI: Ce să NU spui când bănuiești risc suicidar (și alternative mai bune). Radu Leca: „Vina împinsă pe umeri apasă exact pe rana existentă”

Ce câștigă părinții care citesc și aplică ideile din articol?

Câștigă un limbaj mai bun pentru presiune și perfecționism, fără rușinare și fără escaladare, iar copilul simte mai multă siguranță emoțională. Câștigă capacitatea de a recunoaște semnele timpurii de anxietate, depresie și risc suicidar, mai ales atunci când copilul „funcționează” la suprafață. Câștigă pași concreți: întrebări directe despre siguranță, reguli de odihnă, standarde realiste, colaborare cu școala și acces la psihoterapie.

Pe scurt, performanța revine la rolul ei firesc, ca instrument de creștere, iar relația părinte–copil devine locul în care greutatea se împarte, nu locul în care se adună.

Exercițiu scris, simplu, de făcut adolescent + părinte, cu răspunsuri DA/NU (și pe alocuri o scală 0–2 foarte ușoară), construit direct din tema - presiune școlară, perfecționism, când performanța devine povară, prevenția suicidului legată de obligativitatea performanței.

Exercițiu (15 minute) - „Performanță vs. Povară – check-in în doi”
Cum se face - printați sau copiați pe două foi. Completați separat (adolescentul o foaie, părintele o foaie despre ce observă). Apoi comparați fără ceartă - „văd că la tine e DA, la mine e NU”.

A) Presiunea școlară (DA/NU)
1. În ultimele 2 săptămâni, școala mi-a ocupat mintea și după ce am terminat temele. DA / NU  
2. Când mă gândesc la note, simt tensiune în corp (stomac, cap, inimă, respirație). DA / NU  
3. Am amânat învățatul din frică, nu din lipsă de chef. DA / NU  
4. M-am comparat cu alții și m-am simțit „mai puțin”. DA / NU  
5. În casa noastră, notele sunt un subiect mai important decât starea mea. DA / NU  

B) Perfecționismul (DA/NU)
6. Dacă nu iese foarte bine, simt că nu are rost să încerc. DA / NU  
7. O greșeală mică îmi strică toată ziua. DA / NU  
8. Îmi e greu să mă bucur de un rezultat bun, fiindcă mă gândesc la următorul test. DA / NU  
9. Îmi vorbesc în cap mai dur decât mi-aș vorbi unui prieten. DA / NU  
10. Când iau o notă mai mică, simt rușine, nu doar dezamăgire. DA / NU  

C) Relația cu părintele și felul în care se discută despre școală (DA/NU)
11. Când părintele întreabă „cum a fost la școală?”, eu simt mai mult control decât interes. DA / NU  
12. În discuțiile despre note apar critică, ton ridicat sau predici. DA / NU  
13. Pot să spun adevărul despre o notă fără frică de reacție. DA / NU  
14. În familia noastră se laudă efortul și progresul, nu doar rezultatul. DA / NU  
15. Avem o rutină scurtă în care vorbim despre stres, nu doar despre teme. DA / NU  

D) Semne de epuizare / anxietate / depresie (DA/NU)
16. Somnul meu a devenit mai prost din cauza școlii (adorm greu, mă trezesc, dorm prea puțin). DA / NU  
17. În ultima lună am simțit că nu mai am energie pentru lucruri care înainte îmi plăceau. DA / NU  
18. În ultima lună m-am simțit foarte singur(ă), chiar dacă eram printre oameni. DA / NU  
19. Mi se întâmplă să plâng, să mă enervez sau să „îngheț” din motive legate de performanță. DA / NU  
20. Am simțit că nu mai fac față, indiferent cât muncesc. DA / NU  

E) Siguranță (prevenția suicidului) – întrebări directe, DA/NU
21. Mi-a trecut prin cap gândul „aș vrea să dispar” sau „nu mai vreau să fiu aici”. DA / NU  
22. Mi-a trecut prin cap să îmi fac rău. DA / NU  
23. Când am astfel de gânduri, știu pe cine pot suna imediat. DA / NU  
24. În casa noastră există un adult care rămâne calm și mă ajută când sunt la limită. DA / NU  
25. În casă există acces ușor la pastile/alcool/obiecte periculoase fără supraveghere. DA / NU  

Notă de siguranță, dacă la 21 sau 22 apare DA, luați asta în serios. Vorbiți imediat și cereți ajutor profesionist. Dacă există intenție clară, plan sau pericol imediat, sunați la 112 sau mergeți la UPU.

Interpretare rapidă (fără etichete)
- 0–5 răspunsuri DA - presiune gestionabilă, merită menținută rutina de conectare.  
- 6–12 răspunsuri DA - presiune mare, risc de epuizare; utilă ajustarea așteptărilor + sprijin (diriginte/consilier/terapeut).  
- 13+ răspunsuri DA - povară serioasă; recomandare clară pentru evaluare psihologică și plan de reducere a presiunii.

Încheiere (3 minute) - „Alegem 2 schimbări”
Bifați împreună două:
- Reducem discuția despre note la o oră stabilită, nu zilnic. DA / NU  
- În fiecare seară, 10 minute - „cum e stresul 1–10?” fără soluții, doar ascultare. DA / NU  
- Stabilim o regulă de somn (oră fixă + telefonul în afara camerei). DA / NU  
- Alegem o activitate săptămânală de descărcare (sport/plimbare/muzică). DA / NU  
- Scriem pe foaie 2 persoane de contact când apare criza. DA / NU  

PărințișiPitici.ro, împreună cu psihologul Radu Leca, lansează prima campanie de conștientizare dedicată părinților de adolescenți privind riscul suicidar și prevenția tentativelor de suicid. Campania este susținută de Asociația Happy Minds și de Alianța Română de Prevenție a Suicidului.