Revolta din Educație! Profesorii cu vechime pierd indemnizația de hrană. Prof. Claudia Chiru: „De ce să îmi tai un drept fundamental?”
12 Februarie 2026
Cheia unei ședințe foto reușite cu copiii este psihologia. Mihaela Cuturela, fotograf profesionis, spune că a încerca să forțezi un copil să adopte o postură rigidă este o rețetă sigură pentru dezastru. Abordarea corectă este inversarea rolurilor: adultul trebuie să intre în jocul copilului.
„Încerc să intru eu în lumea lui, nu să-l tărăsc pe el în lumea mea de adult. Încerc să văd cu ce rezonează... încet, încet și cu răbdare ajungi la ei, dacă îți dai seama cam pe unde sunt și cam la ce reacționează”, spune Mihaela Cuturela la Părinți Prezenți, o emisiune marca PărințisiPitici.ro.
Pentru a facilita această conexiune, Mihaela Cuturela folosește o recuzită diversificată, adaptată personalității fiecărui copil, și transformă ședința într-o poveste interactivă.
„Armele” secrete: Muzica, jucăriile și animalele
Pentru a capta atenția și a obține zâmbete autentice, Mihaela Cuturela apelează la un arsenal de „ajutoare”. Muzica și sunetele joacă un rol important pentru copii.
„Am instrumente muzicale, de exemplu. Dacă sunt copii centrați pe auz – e multă psihologie aici în spatele unei ședințe foto – am trenulețe, am tobe... În funcție de copil. Dacă e un copil, un băiețel de exemplu, centrat pe construit, am cuburi”, povestește fotografa.
Când obiectele nu funcționează, intervin animalele din studio, care au un efect calmant aproape magic. „Am și niște ajutoare cu blană... o pisică foarte simpatică și isteață... și mai nou, de aproape un an, am doi iepurași care, la fel, sunt ajutoare cu blană atunci când este nevoie”.
Interacțiunea directă și umorul sunt, de asemenea, vitale. Fotograful devine partener de joacă: „Râdem, vorbim împreună în momentul în care facem ședința foto, eu vorbesc cu ei, îi întreb lucruri, îmi povestesc de la grădiniță... Râd de mine câteodată, ceea ce este absolut haios, sau eu râd de ei”.
Fotografia ca terapie pentru copii
Răbdarea și empatia fotografului sunt testate la maximum în cazul copiilor cu nevoi speciale, momente care aduc și cele mai mari satisfacții profesionale. Mihaela Cuturela povestește un caz emoționant al unui copil cu autism sever.
„Am avut o mămică care nu reușise să pozeze copilul cu autism sever timp de nouă ani... A venit cu terapeuta lui la studio într-o încercare disperată... și am reușit să-i facem fotografii”, spune Mihaela Cuturela.
Rezultatul a fost copleșitor pentru familie și a dovedit puterea fotografiei de a revela normalitatea și frumusețea dincolo de diagnostic. „În momentul în care a primit albumul foto, mămica m-a sunat plângând pentru că a zis că copilul ei arată normal. Da, copilul avea autism sever, nu vorbea... dar în momentul în care m-a luat în brațe... era mai presus de cuvintele pe care le spuneam”.
Aceste experiențe au învățat-o pe Mihaela cea mai importantă lecție: „Atenția și nejudecata... Am învățat nejudecata sau non-judecata în sensul în care fiecare familie și fiecare copil vine cu bagaje și cu povestea proprie în spate”.