Fiica ei a fost exmatriculată „peste noapte” de la creșă din cauza unei greșeli. Acum îi avertizează pe alți părinți
04 Mai 2026
Un nou studiu arată că parentingul supraprotector poate afecta negativ încrederea în sine a copiilor și capacitatea lor de a face față provocărilor zilnice, fiind asociat și cu o dispoziție emoțională mai scăzută în rândul adolescenților.
A fi un părinte supraprotector poate afecta încrederea unui copil și îi poate îngreuna capacitatea de face față provocărilor, arată un nou studiu.
Acest aspect în relația părinte-copil este foarte important, întrucât copiii au nevoie să li se ofere ocazia de a-și rezolva problemele și de a învăța din greșeli mici, pe măsură ce cresc. Părinții îi pot ajuta oferindu-le treptat mai multă independență, dar și sprijin și îndrumare.
Părintele supraprotector și impactul asupra copiilor
Conform unui nou studiu publicat în jurnalul științific Child Development, care analizează impactul unui părinte supraprotector asupra copiilor, acest tip de comportament parental poate influența negativ dezvoltarea autonomiei și a capacității adolescenților de a face față provocărilor cotidiene. Cercetătorii arată că implicarea excesivă a părinților, deși pornește adesea din dorința de protecție, poate limita treptat experiențele prin care copiii învață să își gestioneze singuri dificultățile, potrivit Parents.
Totuși, supraprotecția vine de obicei dintr-un loc al iubirii - iar vestea bună este că părinții își pot schimba abordarea cu câteva ajustări intenționate.
Ce este parentingul supraprotector, cunoscut ca parenting „elicopter”?
Când ne imaginăm parentingul supraprotector, mulți dintre noi ne imaginăm caricaturi ale unor părinți prea zeloși care își urmăresc copiii, gata să intervină la primul semn de probleme. Este adesea denumită parenting „elicopter”, deși aceasta poate fi considerată mai exagerată.
Studiul în sine definește parentingul supraprotector ca un comportament marcat de control excesiv și restricționarea autonomiei.
„Supraprotecția poate implica părinții care intervin mai mult decât este necesar sau dorit, riscând frustrarea nevoilor psihologice de bază ale adolescenților”, notează studiul.
În practică, aceasta devine adesea o luptă pentru putere între un părinte preocupat și un adolescent care încearcă să-și construiască independența.
Iată ce trebuie să știi despre parentingul supraprotector și ce să faci dacă ești un astfel de părinte.
Ce fac părinții supraprotectori
- A nu permite copiilor să experimenteze dezamăgiri și eșecuri cu risc scăzut
- Rezolvarea problemelor de bază în locul copilului
- Un părinte care face sarcini pentru copil pentru a evita suferința emoțională (de ambele părți)
- Monitorizarea excesivă pentru a evita toate riscurile
- Intruziunea în viața unui adolescent
Cercetătorii de la Universitatea Erasmus din Rotterdam, care au condus studiul, au descoperit că, deși mulți părinți încearcă să-și protejeze copiii, implicarea excesivă se poate întoarce uneori împotriva lor. Aceștia le-au cerut adolescenților să raporteze de mai multe ori pe zi, timp de o săptămână, despre starea lor de spirit și cât de supraprotectori îi percepeau pe părinții lor.
Rezultatele au arătat că adolescenții s-au simțit mai rău în momentele de supraprotecție percepută. De asemenea, au sugerat o relație bidirecțională, în care o dispoziție mai scăzută ar putea apărea și înainte de creșterea supraprotecției percepute. Acest lucru indică faptul că părinții pot fi - sau cel puțin par a fi - mai protectori atunci când adolescenții se confruntă cu dificultăți.
Studiile anterioare raportează un impact similar. Un studiu din 2023 a constatat că adolescenții care au perceput niveluri mai ridicate de parenting excesiv au experimentat mai multe dificultăți emoționale și comportament antisocial, împreună cu performanțe academice mai slabe.
Mai mult, un studiu din 2024 a asociat parentingul excesiv cu o dispoziție și o reglare emoțională mai slabe.
Citește și: Toată lumea îi ironizează pe părinții „elicopter”, dar aceste 5 avantaje ți-ar putea schimba părerea