1 Martie. Mărțișorul, unul dintre cele mai populare obiceiuri românești
01 Martie 2026
Cum poți sprijini cu adevărat, fără să pari că impui? O bunică și expertă în parenting le recomandă celor de vârsta a treia să reflecteze înainte de a-și exprima opiniile despre creșterea nepoților, pentru a menține o relație armonioasă cu propriii copii, deveniți acum părinți.
A fi bunic sau bunică este un rol încărcat de dragoste, amintiri și adesea de dorința sinceră de a face totul cât mai bine. Totuși, atunci când vine vorba de a oferi sfaturi parentale, este important să ne oprim puțin și să ne gândim dacă ceea ce vrem să spunem va fi cu adevărat de ajutor.
Pe TikTok, DeeDee Moore, bunică și creatoarea contului @morethangrand, oferă un sfat valoros: înainte de a face o sugestie legată de parenting, pune-ți trei întrebări.
SURSA FOTO: freepik.com @gaudyirina
Trei întrebări pe care bunicii ar trebui să și le pună înainte de a oferi sfaturi despre creșterea copiilor
„Mi s-a cerut părerea?”
Oricât de bine intenționat ar fi un sfat, dacă nu este solicitat, s-ar putea să nu fie primit cu deschidere.
„Dacă părinții nu ți-au cerut în mod direct opinia, s-ar putea ca pur și simplu să nu fie pregătiți să o audă”, explică DeeDee Moore, conform parents.fr.
Chiar dacă ai cele mai bune intenții, e mai înțelept să aștepți un semnal clar. Dorința sinceră de a ajuta poate fi ușor interpretată ca o intervenție nedorită.
„Este cu adevărat o problemă de siguranță?”
Există momente în care intervenția este necesară, în special atunci când siguranța copilului este în joc. Însă nu toate observațiile se încadrează în această categorie.
Faptul că bebelușul nu poartă șosete într-o cameră cu 19°C, de exemplu, nu este o urgență.
Pe de altă parte, dacă observați un scaun auto montat greșit sau un produs retras de pe piață din motive de siguranță, puteți aduce acest lucru în discuție cu blândețe.
O formulare de genul: „Hei, am citit că prinderea de siguranță ar trebui să fie un pic mai sus” poate face diferența dintre o sugestie bine primită și o replică defensivă.
„Încerc să ajut… sau vreau să am dreptate?”
Aceasta este, poate, cea mai dificilă întrebare. Îți dorești cu adevărat să fii de ajutor sau, de fapt, în spatele dorinței de a interveni se ascunde nevoia de a avea dreptate ori chiar de a controla?
E nevoie de sinceritate pentru a răspunde onest. Dar această reflecție poate preveni conflicte inutile și poate transforma o conversație tensionată într-una bazată pe încredere.
Până la urmă, părinții aflați la început de drum își doresc sprijin, nu judecată.
DeeDee Moore ne reamintește cât de important este să știm când și cum să ne împărtășim experiența. Această atitudine poate consolida legăturile cu copiii noștri adulți și poate întări familia.
Bunicii sunt o resursă prețioasă, dar uneori, cel mai mare gest de sprijin este să faci un pas înapoi... și să aștepți să ți se ceară ajutorul.