„Are copilul meu cei șapte ani de acasă?” Părinții trebuie să înțeleagă ASTA!

Expresia populară face referire la valorile și normele de conduită pe care copilul le învață în primii ani de viață, acasă, înainte de a fi influențat de mediul școlar și social.

Acești ani sunt fundamentali pentru dezvoltarea personalității și capacității de adaptare socială, iar cercetările în domeniul psihologiei și al educației subliniază importanța acestora.

Studiile arată că primii șapte ani de viață sunt cextrem de importanți în formarea caracterului și comportamentului unui copil.

Psihologul Erik Erikson, în teoria sa despre dezvoltarea psihosocială, susține că în această perioadă, copilul trece prin etape esențiale de dezvoltare care implică învățarea autonomiei, încrederea în sine și interacțiunea sănătoasă cu ceilalți.

Citește și Cum să îi învățăm pe copii recunoștința

Această dezvoltare este influențată în mod direct de mediul familial, unde copilul își formează bazele etice și comportamentale. Dacă mediul este unul stabil, plin de afecțiune și limite clare, copilul va învăța să se comporte responsabil și empatic în societate.

Cum infleunțează parentingul

Un alt studiu, realizat de psihologul american Diana Baumrind, susține că stilul de parenting influențează în mod direct comportamentul social al copilului.

Stilul autoritativ, caracterizat prin echilibrul între cerințe și afecțiune, este asociat cu rezultate pozitive în ceea ce privește comportamentul social și etic. Copiii crescuți într-un astfel de mediu au mai multe șanse să fie respectuoși, empatici și capabili să stabilească relații pozitive cu cei din jur. Prin contrast, stilurile de parenting prea permisive sau autoritare pot conduce la comportamente problematice, lipsă de respect pentru reguli și dificultăți în relațiile sociale.

Educația acasă în acești ani formativi nu înseamnă doar impunerea unor reguli stricte, ci și oferirea unui model de comportament. Copiii învață, în mare măsură, prin observarea adulților din jurul lor. Un studiu al Universității Harvard arată că copiii imită comportamentele și atitudinile părinților lor, atât în relațiile cu alți oameni, cât și în modul în care gestionează situațiile conflictuale. Astfel, un copil expus unui model de comportament empatic și respectuos va fi mai predispus să dezvolte aceleași trăsături.

De asemenea, este important de menționat influența mediului școlar și a grupului de prieteni care, deși devine mai pronunțată după primii șapte ani, nu poate înlocui educația primită acasă. Potrivit unui studiu al National Institute of Child Health and Human Development (NICHD), copiii care au un fundament solid de comportamente și valori învățate acasă sunt mai rezistenți la influențele negative din exterior și au o mai bună capacitate de adaptare socială.

Astfel, „cei șapte ani de acasă” nu reprezintă doar o expresie populară, ci un adevrat psihologic și social bine fundamentat. Această perioadă este esențială pentru dezvoltarea unor comportamente prosociale, respectarea normelor și cultivarea empatiei.

Fie că este vorba de învățarea respectului față de ceilalți, dezvoltarea autonomiei sau stabilirea unor relații sănătoase, totul începe acasă, într-un mediu în care copilul simte afecțiune, dar și limite clare.

Mai mult, studiile arată că felul în care părinții gestionează disciplinele și relațiile din familie are un impact direct asupra modului în care copilul se va raporta la autoritate, reguli și colegi în mediul școlar și social.

Părinții care oferă un echilibru între sprijin emoțional și structuri clare de comportament le oferă copiilor șanse mai mari să își dezvolte abilitățile sociale și să devină adulți responsabili și echilibrați.

Este important ca părinții să înțeleagă că „cei șapte ani de acasă” nu înseamnă doar impunerea unor reguli stricte, ci și crearea unui mediu sănătos pentru dezvoltarea emoțională și socială.

Copilul are nevoie de modele pozitive, de încurajare, dar și de o structură bine definită în care să își formeze comportamentele esențiale.

Aceasta presupune nu doar interacțiuni pozitive cu adulții din familie, ci și oportunități de a învăța să colaboreze cu alți copii și să dezvolte relații sănătoase încă din primii ani de viață.

Prin urmare, întrebarea „Are copilul meu cei șapte ani de acasă?” trebuie privită din perspectiva unui proces educațional constant și susținut, în care fiecare interacțiune cu părinții și mediul familial contribuie la formarea caracterului și comportamentului social al copilului. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.