”Urlă și plânge din senin”: Ce este agresivitatea bruscă a copilului. Principalele cauze

Data publicării:
Fotografie de la Yan Krukau
Fotografie de la Yan Krukau

Dacă aveți un copil,  este posibil să fi asistat la o manifestare bruscă de agresivitate și să nu știți care este cauza. Să analizăm împreună câteva aspecte ale acestei probleme.



Acest comportament ar putea reprezenta un simptom de nemulțumire  sau, în concret, un răspuns la acest sentiment. Aceasta ar fi o conduită obișnuită prin care copiii își exprimă nemulțumirea față de o anumită situație. Aceasta este originea agresivității bruște a copilului.

Dacă ne confruntăm cu acest tip de comportament, trebuie să ne întrebăm  ce se întâmplă și ce cauzează această atitudine. Ar putea fi rezultatul faptului că copilul nu poate să se uite la televizor atât de mult pe cât și-ar dori sau al lipsei iubirii și a atenției de care are nevoie.

Un alt motiv pentru această agresivitate bruscă a copilului ar putea fi legat de un sentiment de amenințare. De exemplu, s-ar putea să se fi întâmplat ceva care nu i-a plăcut și de care a fost șocat.

Situații de acest fel pot provoca următoarele reacții:

- Pe de o parte, agresiunea verbală, prin insulte sau comentarii inadecvate adresate părinților.

- Minciuna, pentru a evita pedeapsa.

- Face crize de furie în încercarea de a evita pedepsele sau mustrările din partea părinților.

Când apare agresivitatea bruscă?

Unul dintre momentele în care acest comportament apare de obicei este atunci când copilul este pe cale să aibă un frate. El poate fi pătruns de un sentiment de neliniște cauzat de frica de a fi lăsat deoparte, care îl va împinge să adopte această atitudine.

Prin urmare, acest comportament ar fi o încercare de a-și recupera poziția și puterea. Atitudini de acest tip sunt frecvente și în timpul vizitelor altor copii care ar putea monopoliza atenția adulților.

 

Cum să reacționezi la acest comportament?

Odată identificată originea problemei, trebuie să știm cum să ne comportăm atunci când ne confruntăm cu acest tip de atitudine. Soluția constă în a oferi înțelegere și fermitate și a oferi un răspuns adecvat educației copiilor:

2. Fotografie... (pexels-baphi-1361766_97524900.jpg)

Fotografie de la Phil Nguyen/ Pexels

În primul rând, încercați să înțelegeți ce se întâmplă. Va trebui să evaluați dacă micuțul are vreun motiv să-și revendice propriile nevoi și, prin urmare, să încerce să le satisfacă, sau nu. Dacă crezi că nu este cazul, nu trebuie neapărat să cedezi capriciilor și solicitărilor lui.

Încearcă să-l calmezi. Dacă observi că copilul începe brusc să se supare, încearcă să-l calmezi: roagă-l să coboare vocea și spune-i să nu continue așa, altfel vor fi consecințe.

Rămâi hotărât. Rețineți că rolul părinților este să nu cedeze niciodată crizele de furie. În caz contrar, copilul va înțelege că dacă se comportă în acest fel poate obține ceea ce își dorește.

Răbdarea este cealaltă soluție. Evitați pierderea controlului: reacționarea la aceste situații cu un comportament nervos nu va rezolva nimic. Ca părinți, trebuie să rămânem calmi în orice moment și să-i certam calm pe copii.

De asemenea, trebuie să luăm precauția de a nu răspunde la agresivitate cu mai multă agresivitate. Aceasta este învățarea socială care rezultă din comportamente agresive, care se poate traduce în învățare bazată pe imitarea sau observarea comportamentului modelelor noastre. Din acest motiv este atât de important ca copilul să găsească un model bun în părinții săi.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Divertisment





DC Media Group Audience
pixel