Copiii de trei ani traversează o etapă intensă din punct de vedere emoțional și cognitiv.
Pe măsură ce dobândesc autonomie, dorința lor de a explora lumea și capacitatea de a lua decizii proprii cresc semnificativ. În același timp, toleranța la frustrare rămâne redusă, iar controlul impulsurilor este limitat.
SURSA FOTO: Freepik.com@eyeem
Citește și Cărțile fac vara mai frumoasă: cum îi încurajăm pe copii să citească
Potrivit neuropsihologului Álvaro Bilbao, copiii la această vârstă pot refuza să îndeplinească o poruncă nu din răutate, ci pentru că sunt complet absorbiți într-o activitate care le oferă un sentiment de autonomie.
O replică directă de tipul „fă asta” poate să contravină impulsurilor lor naturale de explorare, generând tensiune și opoziție.
Adesea își exprimă frustrarea prin plângeri emoționale, cum ar fi lacrimi, tipete sau comportamente necooperante. Aceste reacții fac parte din procesul normal de dezvoltare și survin atunci când nu dețin instrumentele verbale pentru a-și exprima nevoile interioare.
Este foarte frecvent ca ambițiile lor de autonomie să genereze opoziție. Vor să-și testeze limitele, adesea refuzând să asculte sau să coopereze atunci când simt că nu li se oferă un oarecare nivel de control asupra situațiilor din jur.
SURSA FOTO: Freepik.com@eyeem
Vezi și Studiile confirmă: sprijinul mamei contează pentru notele copilului
Această tendință poate persista chiar dacă cerința este rezonabilă, dar nu li se pare că li se respectă voința.
Adultii pot gestiona aceste reacții, oferind alternative adecvate: validarea emoțiilor copilului, oferirea de opțiuni limitate („Vrei să-ți pui pijamaua acum sau după ce citim o poveste?”), utilizarea umorului sau tranziții amuzante pentru a deschide drumul către cooperare.
Astfel se atenuează tensiunea fără a ignora assertivitatea copilului.
Este recomandat ca părinții să stabilească o rutină predictibilă și clară. Copiii de trei ani funcționează mai bine într-un mediu structurat, în care previzibilitatea oferă confort și reduce tentația de rezistență sau frustrare.
Implicarea copilului în stabilirea programului zilnic contribuie la un sentiment de implicare și autonomie controlată, potrivit Serpadres.
În concluzie, copiii de trei ani au nevoie de înțelegere, răbdare și strategii adaptate nivelului lor de dezvoltare. În loc să forțăm obediență prin ordine autoritare, este mult mai eficient să le oferim o ancoră emoțională stabilă, opțiuni simple și o atmosferă calmă.
Numai așa putem naviga cu empatie și succes prin provocările tihnite ale acestei vârste.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil