Fără formare, fără sprijin, fără soluții. Prof. Claudia Chiru povestește cum a învățat singură să lucreze cu elevi cu cerințe educaționale speciale, în timp ce ministerul rămâne blocat în hârtii.
În cadrul Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro, profesoara pentru învățământul primar Claudia Chiru a vorbit deschis despre realitatea dură a școlii românești, acolo unde profesorii sunt nevoiți să se descurce singuri în fața unor situații tot mai complexe.
„Nu am avut nicio formare. M-am apucat, am cercetat, am folosit ChatGPT. L-am întrebat ce pot să fac, cum pot să fac. Am mai citit, am întrebat prieteni psihologi și părinți care au copii cu CES și știu despre ce e vorba”, a spus prof. Claudia Chiru.
Declarația ei arată lipsa totală de sprijin instituțional pentru profesorii care lucrează cu elevi ce au cerințe educaționale speciale (CES). Într-un sistem care vorbește despre reformă, cadrele didactice caută răspunsuri în afara sistemului.
„Ministerul a scris în lege și în normativ că trebuie să faci plan educațional individual. O fi și vreun model, habar n-am, dar nu cred. Și atât. Mai departe, tu trebuie să-l faci. «Păi de unde?» «Păi nu știu. Îl faci»”, a explicat profesoara.
În teorie, legislația obligă profesorii să elaboreze planuri personalizate pentru fiecare elev cu CES. În practică, nu există nici ghiduri clare, nici cursuri de formare, nici resurse. Totul se reduce la o obligație birocratică, fără instrumente reale de sprijin.
„Eu sunt norocoasă pentru că părinții au putut să ofere shadow. Dar sunt colegi care nu au shadow. Sunt copii din rural care nu au posibilități. Și sunt mai mulți în clasă. Vă dați seama ce e acolo? Păi, acolo este ceva îngrozitor”, a spus Claudia Chiru.
Realitatea din școli diferă mult de peisajul ideal din documentele ministerului. În școlile unde lipsesc consilierii, profesorii de sprijin și resursele materiale, copiii cu CES sunt adesea lăsați în afara procesului de învățare.
„Facem reformă? Nu. Ne batem joc. Reforma înseamnă să vezi ce probleme există și să le rezolvi. Că de-aia ai ajuns ministru. De-aia ai ajuns în minister”, a spus profesoara.
Tonul ei este ferm și amar. În viziunea prof. Claudia Chiru, ceea ce se numește „reformă” în educație este o formă fără fond. Problemele reale, cele din sălile de clasă, nu ajung niciodată pe masa decidenților.
„Sunt mulți metodiști, sunt mulți inspectori care au ajuns în minister. Păi, ei nu știu că ne confruntăm cu copii cu CES? Păi, ei nu știu că nu putem și că n-avem ce să facem? S-au așezat acolo în fotolii și au zis: «păi, am scăpat, mă, noi. Hai, facem reformă. Ce facem?» «Mărim norma didactică». «Bravo! Hai! Și cu aia, cu CES, unde îi băgăm?» «Ce contează?» «Păi n-au unde să stea». «Păi, ce contează? Noi avem scaun. Uite, eu stau bine la minister. Nu mă interesează»”, a subliniat prof. Claudia Chiru.
Această critică directă expune una dintre cele mai mari probleme ale sistemului: distanța dintre realitatea din școli și deciziile luate de sus. Profesorii se luptă zilnic cu lipsa de formare și resurse, în timp ce ministerul mimează schimbarea.
„Sunt inspectori și metodiști care au ajuns acolo și care nu fac nimic. Unii mă urmăresc pe mine și mai îmi transmit mesaje prin colege: «nu mai urmăriți pe doamna Chiru, că aberează la televizor». Îi salut pe domnii”, mai spune profesoara.
Cu această replică, prof. Claudia Chiru transmite o ironie amară. În loc să fie ascultați, profesorii critici sunt marginalizați. În loc să se construiască soluții, se păstrează tăcerea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
