Copiii de astăzi se confruntă cu anxietăți profunde, adesea invizibile pentru părinți.
Conform psihoterapeuților Ashley Graber și Maria Evans, există șase temeri majore care afectează copiii, fără ca părinții să fie conștienți de acestea.
SURSA FOTO: Freepik.com@dimaberlin
De multe ori, părinții privesc comportamentul copilului printr-o lentilă practică: este ascultător, învață bine, se poartă frumos? Dar dincolo de aceste aparențe, psihologii atrag atenția asupra unor temeri profunde pe care copiii le trăiesc zilnic – fără să le poată exprima clar, și fără ca părinții să le observe.
Una dintre cele mai puternice surse de neliniște este presiunea socială. Copiii își doresc din tot sufletul să fie acceptați, să aparțină unui grup, să nu fie marginalizați.
O privire, o glumă sau o excludere de la o joacă pot declanșa adevărate crize emoționale, pe care ei nu știu cum să le gestioneze.
Un alt factor este influența rețelelor sociale. Chiar și copiii mici sunt expuși la imagini, comparații, filtre și mesaje subtile despre cum „ar trebui” să arate sau să se comporte.
SURSA FOTO: Freepik.com@peoplecreations
Această presiune afectează stima de sine și creează o luptă interioară între „cine sunt” și „cum ar trebui să fiu”.
În plan familial, tensiunile dintre părinți, certurile sau schimbările de rutină (divorț, mutări, lipsa unuia dintre părinți) îi afectează profund. Chiar dacă nu spun nimic, copiii simt tot. Iar în lipsa unor explicații, ei tind să creadă că sunt vinovați pentru ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Frica de eșec este o altă sursă de stres. Așteptările ridicate legate de școală, performanțe sau comportament pot transforma orice greșeală într-o sursă de rușine sau anxietate. Copiii încep să creadă că nu sunt „destul de buni”, chiar dacă depun eforturi sincere.
Și să nu uităm de schimbările bruște sau de evenimentele din lume: mutările, pierderea unei persoane dragi, sau chiar știrile despre războaie, dezastre sau crize climatice pot crea un sentiment de nesiguranță și lipsă de control asupra propriei vieți, potrivit Parents.
Toate aceste temeri se pot ascunde în spatele unui copil care pare „agitat”, „neascultător” sau „mofturos”.
SURSA FOTO: Freepik.com@Max4e
Ascultă-l cu inima deschisă. Fii atent nu doar la ce spune, ci și la ce evită să spună.
Arată-i că orice emoție este binevenită, chiar și frica, tristețea sau furia.
Fii un refugiu stabil într-o lume care poate fi copleșitoare.
Și, mai presus de toate, amintește-i prin gesturi și cuvinte că nu trebuie să fie „perfect”. E suficient să fie el. Iubit, văzut și sprijinit exact așa cum este.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil