Criza de identitate din clasa a X-a: De ce clachează elevii sub presiunea orientării profesionale timpurii, explică Diana Ioaneș
28 Iunie 2026
Copiii acordă adesea o atenție deosebită cuvintelor rostite de adulții din jurul lor. Unele fraze spuse de bunici îi pot liniști sau îi pot încuraja să aibă mai multă încredere în propriile forțe.
De cele mai multe ori, timpul petrecut alături de bunici este plin de bucurie și râsete. „Un bunic sau o bunică nu are aceleași responsabilități ca un părinte, iar prezența sa este dedicată, de multe ori, copilului”, explică psihologul Eléonore Bourdon, conform Parents.
Un copil își poate aminti ani la rând anumite fraze care, la prima vedere, par banale, dar care l-au ajutat să își construiască stima de sine, reziliența și încrederea în sine.
CITEȘTE ȘI: Cele 3 expresii pe care bunicii nu suportă să le audă, conform unui psiholog
Care sunt frazele pe care copiii apreciază cel mai mult să le audă din partea bunicilor?
Alături de bunici, copiii trăiesc adesea momente plăcute petrecute împreună. Bunicii reprezintă, de regulă, figuri secundare de atașament, care oferă copiilor un plus de siguranță emoțională. Unele fraze consolidează această legătură.
„Aici este și casa ta!”
„Poți să îmi spui orice, nu mă voi supăra!”
„Avem timp, nu mă grăbesc!”
„Voi fi întotdeauna alături de tine!”
Adulții din jurul copilului au un rol important în dezvoltarea lui. Încurajările venite din partea părinților sau a bunicilor îl ajută să simtă că poate reuși datorită propriilor calități și abilități.
„Copilul are nevoie de un atașament sigur pentru a se dezvolta armonios, dar are nevoie și să se simtă apreciat în fiecare zi. Faptul că aude anumite cuvinte de încurajare și din partea altor adulți, nu doar a părinților, îi consolidează stima de sine și imaginea despre propria persoană”, spune specialista.
Printre aceste fraze se numără:
„Sunt mândru de tine!”
„Ai un adevărat talent la desen, cântat sau dans!”
„Uite câte ai reușit să faci!”
Cei mici ascultă cu plăcere poveștile bunicilor despre copilăria lor sau despre anii în care părinții lor erau copii.
„Aceste povești le oferă copiilor sentimentul continuității. Atunci când își cunosc istoria familiei, ei își dezvoltă mai bine reziliența și învață să gestioneze mai ușor dificultățile, pentru că înțeleg prin ce au trecut bunicii lor în copilărie”, explică Eléonore Bourdon.
Aceste amintiri întăresc și sentimentul de apartenență la familie. De multe ori, ele iau forma unor confesiuni sau comparații pe care copiii le ascultă cu mare interes.
„Când tatăl tău avea vârsta ta, îi era foarte frică de câini”.
„Mama ta, când era la școală, făcea și ea destule năzbâtii”.
„Ai exact același râs ca bunicul tău”.
De ce sunt aceste fraze atât de importante pentru un copil?
Prin astfel de cuvinte, copilul înțelege că bunicii sunt adulți de încredere, disponibili și pe care se poate baza, fără teama că va fi judecat.
„Acest lucru îi consolidează sentimentul de siguranță. Copilul înțelege că, dincolo de familia apropiată, adică părinți și frați, există și alte persoane care îl ascultă, îl primesc necondiționat și îi oferă sprijin. Acest lucru îi creează un sentiment de protecție și de liniște”, explică psihologul.
Totuși, nu toți copiii au bunici implicați în aceeași măsură în viața lor. Unii încă lucrează, iar alții locuiesc departe de nepoți. Chiar și în aceste situații, copiii se pot sprijini pe alți adulți de încredere, cum ar fi un unchi, o mătușă sau un profesor.
Aceste figuri secundare de atașament contribuie și ele la consolidarea siguranței emoționale și le oferă copiilor un spațiu în care pot fi ascultați și înțeleși, dincolo de cercul familiei apropiate.
CITEȘTE ȘI: Copiii foarte apropiați de bunicii lor dezvoltă adesea aceste calități
