Timiditatea unui copil poate reprezenta o sursă de îngrijorare pentru părinții acestuia. Psihologii recomandă diferite metode prin care se poate lucra asupra acestei trăsături de caracter, astfel încât copilul să poată depăși timiditatea și să se simtă mai încrezător în relațiile cu cei din jur.
Timiditatea este o trăsătură comportamentală care poate limita capacitatea copiilor de a interacționa eficient și armonios cu alți copii sau adulți, lucru care poate fi stresant și frustrant pentru părinți.
Este firesc ca aceștia să-și dorească ca micuțul lor să fie deschis, să se implice activ în activitățile de grup și să nu se izoleze în timpul pauzelor la școală sau la grădiniță. Însă, cum putem recunoaște dacă un copil este cu adevărat timid?
„În jurul vârstei de aproximativ patru ani, când copilul începe să frecventeze grădinița, este momentul în care putem observa primele semne de timiditate. Copilul începe să fie conștient de imaginea lui și de modul în care ceilalți îl percep, dezvoltând astfel o anumită judecată asupra propriei persoane și, în același timp, realizând că și ceilalți pot avea opinii despre el. Este, în esență, o chestiune ce ține de relațiile cu lumea din jur și cu ceilalți oameni”, explică psihologul Aurélie Callet, potrivit parents.fr.
Prin urmare, părinții trebuie să fie atenți la comportamentul copiilor lor și să înțeleagă că timiditatea nu este neapărat un defect, ci o trăsătură care poate fi gestionată și îmbunătățită cu răbdare și sprijin adecvat.
Psihologul subliniază o distincție importantă, care îi poate ajuta pe părinți să-și înțeleagă mai bine copilul: este acesta cu adevărat timid sau doar rezervat?
Conform specialiștilor, timiditatea se manifestă printr-un „disconfort interior atât de puternic, încât devine vizibil și pentru cei din jur.” Copiii timizi tind să se ascundă în spatele părinților, evitând să-și lase mâna, evită contactul vizual prelungit și vorbesc foarte încet. Aceste semne de comportament pot indica o teamă de expunere și de interacțiuni sociale noi.
Pe de altă parte, un copil rezervat poate fi mai tăcut și mai puțin expresiv, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că are probleme cu încrederea în sine. Spre deosebire de un copil timid, cel rezervat este mai confortabil cu faptul că spune puține lucruri, însă acest comportament nu reflectă neapărat un disconfort interior.
Deși timiditatea poate fi un motiv de îngrijorare pentru părinți, este important să știm că această trăsătură nu este permanentă. Copiii timizi nu sunt condamnați să rămână așa pentru tot restul vieții.
Psihologul Aurélie Callet oferă câteva sfaturi pentru a ajuta copiii să depășească această stare. Ea subliniază că un copil timid este adesea speriat de lucrurile noi – fie că e vorba de situații, locuri sau persoane necunoscute.
În acest context, părinții pot juca un rol important prin expunerea graduală a copilului la noi experiențe într-un mod controlat și sigur. Aceasta poate contribui la reducerea anxietății și la creșterea încrederii în sine, ajutând copilul să devină mai deschis și mai comunicativ.
Astfel, înțelegerea diferenței dintre timiditate și rezervare poate fi esențială pentru a aborda corect nevoile copilului și pentru a-l ajuta să se dezvolte armonios, încrezător și capabil să se adapteze la diferitele provocări ale vieții.
Este esențial să îl sprijini în explorarea de noi experiențe, dar la fel de important este să nu îl supraprotejezi, avertizează specialiștii.
Psihologul subliniază că, pentru a ajuta un copil să își depășească temerile legate de securitate și necunoscut, părinții trebuie să evite să facă totul în locul lui.
„Este important să nu preluăm sarcinile copilului, ci să îl lăsăm să descopere că este capabil să facă lucruri singur. Este important ca el să nu se îndoiască de abilitățile sale, iar ca părinți, trebuie să transmitem încrederea noastră totală în capacitatea lui de a reuși, indiferent dacă este vorba de o activitate sportivă nouă sau de provocări la școală”, explică psihologul.
Pentru a-l ajuta să dobândească această încredere, poți începe prin a face lucruri noi împreună cu el sau prin jocuri de imitație care să îi permită să experimenteze într-un mod sigur și controlat. De asemenea, este util să îl provoci cu mici provocări care să îi ofere oportunități de a vedea că, deși lucrurile pot părea dificile la început, ele pot fi realizate cu succes. Fiecare mică reușită contribuie la creșterea stimei de sine și îi întărește încrederea că poate face față lucrurilor noi.
Acest proces de antrenament pentru a aborda lucruri noi trebuie să fie gradual și adaptat nevoilor și ritmului copilului. Încurajează-l constant și arată-i că încrederea ta în el este neclintită. Astfel, copilul va învăța nu doar să depășească timiditatea sau temerile, dar și să abordeze cu curaj provocările vieții, știind că are sprijinul tău necondiționat. Această încredere în sine, construită prin experiențe pozitive și susținute de părinți, va deveni un pilon esențial în dezvoltarea sa personală și socială.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil