„Când văcuța nu dă lapte, iar A.I.-ul e-n zadar, Ne dăm seama că-i nevoie de-un medic...? Hai, mai luăm o dată!”
Cum nimeni din rândurile din față nu a completat versul, ministrul a încercat o nouă tentativă:
„Când grădina pare-o scenă zugrăvită de-un artist, Știi că-n spatele minunii, e-un inginer... ? Hai, așa puțini sunt la peisagistică aicea?”
Liniștea a continuat, așa că oficialul a bifat răspunsul pe cont propriu la următoarea strofă:
„Când fabrica-ți produce un cașcaval rudimentar, atunci fă bine și plătește un inginer? Alimentar!”
Moment stânjenitor pe scenă: rectorul a refuzat să urce lângă ministru
Văzând că sala nu reacționează la strofele sale, Mihai Dimian a încercat să-l atragă în scenetă chiar pe conducătorul instituției de învățământ superior. Nici această manevră nu a avut succes, iar rectorul a preferat să rămână pe scaun:
„Când pământul dă roade, iar fermerul (sic) e econom, știi că-n spatele recoltei e-un inginer... Și-acuma, domnule rector, dacă doriți să veniți un pic alături de mine... pe scenă? Nu? ”
Explicația a venit ulterior, când rectorul universității a precizat de ce nu a dat curs invitației din timpul discursului: a dorit să aștepte finalul alocuțiunii oficiale, cu atât mai mult cu cât nu a fost primul vorbitor care a apelat la rime ca să captiveze sala. Imediat ce ministrul a coborât de la tribună, gazda evenimentului a preluat microfonul:
„Mulțumiri pentru mesajul dvs. încurajator și dătător de speranțe pentru viitor, pentru întreg învățământul românesc”, a spus rectorul Gerard Jităreanu.
Departe de a privi momentul drept un eșec de comunicare, Mihai Dimian a urcat întreaga compoziție pe contul personal de Facebook, cu precizarea că textul este adresat celor curioși și cu mențiunea că aceste versuri nu au scopul să-i sporească reputația academică.