În prezent, școala constată prăbușirea nivelului de pregătire al elevilor abia la finalul clasei a VIII-a, în cadrul Evaluării Naționale, când orice măsură corectivă devine tardivă și inutilă. Pentru a depăși această criză cronică și ratarea obiectivelor de literație și gândire critică, este necesară o reformare radicală a examenelor, a testărilor periodice și a modului în care este structurată predarea în era inteligenței artificiale.
Marea problemă a evaluării din România constă în lipsa unor date colectate la timp, care să permită o intervenție pedagogică rapidă înainte ca lacunele să devină insurmontabile. Diferențele de performanță dintre mediul rural și cel urban, precum și dintre elevii din școli dezavantajate și cele de elită, sunt vizibile încă din clasa a II-a și se adâncesc progresiv până la finalul gimnaziului. Cu toate acestea, decidenții și profesorii asistă pasivi la acest proces, așteptând finalul ciclului gimnazial pentru a constata dezastrul.
Mircea Miclea explică mecanismul prin care actuala structură scapă pe toată lumea de responsabilitate.
„Noi nu trebuie să așteptăm până la Evaluarea Națională, când doar ne mirăm care sunt rezultatele și toată lumea se spală pe mâini. Profesorii din mediul gimnazial spun atunci: «Noi nu mai putem să facem nimic, pentru că acești elevi au plecat de la noi», iar profesorii de la liceu, care îi primesc pe acești elevi, spun: «Uite ce au lăsat cei din mediul gimnazial, ce să mai reparăm noi acum că e prea târziu?». Vedeți, de aceea trebuie să schimbăm abordarea și să introducem evaluări timpurii, pentru că datele le știam deja din clasa a doua, când exista o diferență clară între rural și urban. Cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât rezultatele sunt mai bune; nu trebuie să aștepți până vine testul PISA sau Evaluarea Națională ca să faci ceva”, susține fostul ministru al Educației, într-un interviu SpotMedia.
Soluția de diagnosticare precoce propusă de fostul ministru nu necesită teste standardizate complicate sau birocrație excesivă, ci reintroducerea tezelor unice la nivel național, susținute simultan la nivelul întregii țări. Prin aplicarea acestor teze începând cu clasa a V-a, fiecare cadru didactic și fiecare școală ar obține un barometru obiectiv al progresului școlar. Mecanismul tezelor unice permite o dublă raportare: o auto-evaluare prin care elevul este comparat cu propriul parcurs din anul anterior, dar și un benchmark național și județean real, care elimină notele umflate dintr-o școală sau alta.
Iată modul în care Mircea Miclea detaliază funcționarea acestui sistem de teze unice:
„Ar trebui să reintroducem tezele și aceste teze să fie unice la nivel național. Adică în fiecare școală din România, de exemplu, elevii din clasa a V-a, la aceeași oră, dau cu aceleași subiecte teză la matematică, apoi în clasa a VI-a la fel, în clasa a VII-a la fel și la celelalte materii. În felul acesta tu ai din timp date despre diferențele dintre elevii tăi și media națională sau media județeană. Tu ai din timp date despre cum ai evoluat de anul trecut, pentru că te compari pe tine cu tine, compari ce ai făcut cu clasa ta la matematică în clasa a V-a și ce ai făcut cu ei până în clasa a VI-a, același profesor cu aceiași elevi. Atunci avem date din timp pe baza cărora putem să facem o intervenție precoce, o corectare a rezultatelor deficitare”.
Sistemul de examinare trebuie să renunțe definitiv la memorarea mecanică și reproducerea de șabloane și să migreze către filozofia testărilor internaționale PISA, care măsoară capacitatea elevului de a utiliza cunoștințele pentru a rezolva probleme din viața cotidiană. Propunerea de reformă la finalul clasei a VIII-a vizează o Evaluare Națională structurată pe patru probe transdisciplinare și de competență.
Prima probă este cea de literație la limba și literatura română, axată pe capacitatea de a înțelege, interpreta și analiza texte complexe, unde România a înregistrat o prăbușire dramatică de 50 de puncte în testările internaționale. A doua probă este una de matematică și științe, concepută transdisciplinar pentru a testa aplicabilitatea practică a noțiunilor. A treia probă evaluează competențele digitale, iar cea de-a patra măsoară cunoștințele într-o limbă de circulație internațională.
„La nivelul Evaluării Naționale, la finalul gimnaziului, trebuie să ne inspirăm din ceea ce spune PISA și să reluăm o propunere pe care o aveam în legea din 2011, dar care a fost complet ignorată. Evaluarea trebuie să fie făcută la limba și literatura română - la literație, cum se spune în PISA -, la matematică și științe ca probă transdisciplinară, la competențe digitale și la o limbă de circulație internațională. Având aceste patru probe, putem face o evaluare mult mai bună a principalelor competențe pe care trebuie să le aibă elevii la finalul gimnaziului pentru a fi pregătiți să intre pe piața muncii sau să își continue studiile”, spune Miclea.
Un avantaj major al noului format al Evaluării Naționale constă în eliminarea necesității unor examene separate de admitere la liceu și protejează elevii de stresul unor testări duble și de industria meditațiilor. Prin acordarea autonomiei de ponderare, fiecare liceu sau profil își poate selecta elevii stabilind procente diferite pentru cele patru probe deja susținute în cadrul examenului național.
Spre exemplu, o secție de profil real sau științe ale naturii va acorda o pondere mai mare (de pildă 30-40%) probei de matematică și științe, în timp ce o secție de profil umanist sau științe sociale va pondera mai mult nota de la literație și cea de la limba străină. În acest mod, selecția devine specializată și echitabilă, fără a fi nevoie de un concurs de admitere propriu organizat de licee.
Totuși, o schimbare a evaluării rămâne sterilă dacă nu este însoțită de o revoluționare a modului de predare la clasă, mai ales în contextul expansiunii inteligenței artificiale. În prezent, AI-ul poate oferi instantaneu răspunsuri și definiții enciclopedice, motiv pentru care rolul profesorului se mută de la oferirea de informații la predarea întrebărilor corecte și a utilității practice a teoriilor.
Mircea Miclea explică în detaliu modul în care predarea trebuie să preceadă și să susțină noua evaluare:
„Întâi trebuie să începem cu predarea, înainte de a începe cu evaluarea. Cu inteligența artificială găsim foarte ușor răspunsuri la întrebările pe care le punem, dar trebuie să știm ce întrebări să punem, iar asta se formează în școală. Dacă eu, ca profesor, îți predau întrebarea la care a fost produsă o cunoștință și îți spun: «Această teorie pe care ți-o predau acum este răspunsul la următoarea întrebare pe care și-au pus-o cei care au construit-o; iată cum trebuie să întrebi ca să ajungi la o soluție și iată la ce îți folosește în viața cotidiană», atunci ne aliniem cu ceea ce măsoară PISA. PISA nu măsoară atât cunoștințele, cât modul în care utilizăm cunoștințele pentru a rezolva probleme reale. Liceele pot stabili ponderi diferite pentru fiecare dintre probele naționale, fără un examen suplimentar, iar predarea axată pe utilitate practică și pe întrebarea generatoare de teorie va face ca elevul să înțeleagă cu adevărat de ce învață”.
