„Mami, vreau...”, „Tati, uite...”. Copiii, în dorința lor de a-și exprima gândurile și sentimentele, întrerup adesea părinții. Această tendință este considerată o parte normală a dezvoltării lor și a procesului de învățare a regulilor de comunicare. Este important ca părinții să înțeleagă și să răspundă nevoilor copiilor în timp ce îi învață să-și exprime punctele de vedere într-un mod respectuos și adecvat contextului.
Atunci când copiii întrerup, poate fi util ca părinții să aibă instrumente pentru a gestiona această situație. De exemplu, părinții pot stabili un semnal convenit cu copiii, prin care aceștia să înțeleagă că părinții le vor acorda atenția după ce au terminat ceea ce fac. Acest semnal poate fi un gest discret, un cuvânt sau o scurtă pauză în conversație, pentru a-i arăta copilului că îl vor asculta în curând.
Uneori, copiii întrerup din lipsă de conștientizare a efectului acțiunilor lor asupra celor din jur. Ei pot fi nevoiți să învețe cum să-și exprime dorințele și să comunice într-un mod care să țină cont de sentimentele și nevoile celorlalți. Părinții pot interveni, explicându-le copiilor că este important să-și aștepte rândul și să înțeleagă că și ceilalți au dreptul la cuvânt. Prin modelarea comportamentului adecvat și prin oferirea de exemple concrete, părinții pot ajuta copiii să dezvolte abilități de comunicare respectuoasă și empatie față de ceilalți.
Uneori, copiii întrerup pentru că ei consideră că ceea ce au de spus este extrem de important și trebuie comunicat imediat. În astfel de situații, părinții pot acorda o atenție momentană copilului, într-un mod care să nu distragă prea mult atenția de la cealaltă activitate. În felul acesta, copilul se simte ascultat și îi este încurajată capacitatea de exprimare, iar apoi părinții pot reveni la activitatea inițială.
Nu în ultimul rând, copiii pot întrerupe pentru a obține atenție. Atunci când părinții sunt implicați într-o conversație sau într-o sarcină importantă, copiii pot simți că nu li se acordă suficientă atenție.
Citește și 5 lucruri pe care nu ar trebui să le faci niciodată pentru copiii tăi
Copiii întrerup părinții în mod frecvent, dar există metode prin care părinții îi pot ajuta să învețe să nu mai facă acest lucru. Este esențial să le dezvoltăm copiilor înțelegerea că toți oamenii au sentimente și nevoi. Prin intermediul unei conversații, un părinte poate aborda problema întreruperilor și poate explica: „doamna Maria este la fel ca tine: are sentimente puternice și vrea să exprime ceea ce gândește și simte.”
Când copiii încep să perceapă și să înțeleagă emoțiile celorlalți, devine mai ușor pentru ei să aștepte rândul pentru a-și exprima propriile idei. Atunci când copiii reușesc să controleze impulsul de a întrerupe, părinții ar trebui să-i laude pentru eforturile lor. Aceasta reprezintă o demonstrație a empatiei și căldurii pe care copiii le arată față de ceilalți.
Trebuie avută în vedere faptul că învățarea copiilor să nu întrerupă poate necesita timp și perseverență, în special pentru cei mai mici. Părinții pot anticipa faptul că această lecție va fi un proces continuu, care necesită multe discuții și interacțiuni între părinte și copil. Este important să avem răbdare cu copiii atunci când aceștia întrerup, demonstrându-le empatie. Aceasta este cea mai eficientă modalitate de a le oferi copiilor un exemplu de considerație și amabilitate față de ceilalți.
Psihologul de copii dr. Fran Walfish, un expert recunoscut în domeniu, a identificat câteva motive frecvente pentru care copiii întrerup părinții:
Doresc atenție. Una dintre principalele motive pentru care copiii întrerup este nevoia lor de a atrage atenția părinților. Dacă părinții nu stabilesc limite clare și nu îi opresc pe copii să întrerupă acasă, această tendință se poate manifesta și în alte medii, cum ar fi școala. Copiii care obișnuiesc să întrerupă frecvent pot avea dificultăți în a-i lăsa pe ceilalți colegi să răspundă la întrebări în clasă sau pot avea probleme cu profesorii. Ei pot fi cei care strigă răspunsurile la oră sau întrerup în timpul lecțiilor de grup sau se manifestă în mod disruptiv în clasele superioare. Pentru acești copii, întreruperea este modalitatea lor de a atrage atenția.
Modelare slabă acasă. Comportamentul și stilul de comunicare al copiilor sunt adesea modelate după cel al părinților. Dacă părinții nu sunt atenți la comportamentul de întrerupere al copiilor și nu le oferă un exemplu adecvat, aceștia pot învăța să întrerupă ca modalitate de comunicare în familie. Cu toate acestea, niciuna dintre părți nu se simte cu adevărat auzită, înțeleasă, validată sau acceptată într-o astfel de dinamică nesănătoasă.
Reducerea anxietății. Copiii pot întrerupe și pentru a reduce anxietatea legată de nevoia lor de a fi auziți. Atunci când simt că nu au șansa de a-și exprima gândurile și sentimentele în cadrul familiei, copiii pot alege fie să se retragă și să tacă, fie să întrerupă pentru a obține oportunitatea de a primi validare și atenție.
Dr. Carole Lieberman, o altă expertă în domeniu, susține și ea că nevoia presantă de atenție este cel mai frecvent motiv pentru care copiii întrerup. Pot exista diverse motive în spatele acestui comportament. Dr. Lieberman explică: „Poate că întrerup pentru că le este foame sau doresc să le aduci ceva ce au văzut în apropiere. Poate doresc să primească atenție exclusivă și să nu acorzi atenție celorlalți”.
Cu toate acestea, dr. Lieberman observă că în spatele întreruperilor unui copil pot exista motive mai subtile. „Este posibil ca subiectul despre care vorbești să îl facă să se simtă inconfortabil. Poate fi un subiect care îl sperie, îl întristează sau îl enervează, iar el nu dorește să fie nevoit să asculte în continuare”.
SURSA FOTO: freepik.com
Este natural să simți o ușoară iritare atunci când un copil te întrerupe în timpul unei conversații cu un musafir sau când vorbești la telefon. Cu toate acestea, conform sugestiilor experților, în loc să reacționezi imediat, este important să încerci să înțelegi ce se întâmplă cu adevărat în mintea copilului. Carole Lieberman sugerează că părinții ar trebui să se întrebe mai întâi dacă copilul are o nevoie presantă. Ar putea fi vorba de foame sau de dorința de a atrage atenția și de a nu fi neglijați.
Dacă copilul exprimă o nevoie specifică, părinții pot răspunde într-un mod adecvat. De exemplu, pot spune copilului să aștepte până când vor termina ce aveau de făcut și apoi vor îndeplini nevoia acestuia. În cazul în care copilul nu are o nevoie imediată, este important să întrebi cum se simte în legătură cu subiectul discuției. Este posibil ca acesta să se simtă inconfortabil sau să aibă alte emoții negative și să nu dorească să continue să asculte.
Fran Walfish subliniază că preșcolarii și copiii mici învață încă abilitățile sociale adecvate și depind de părinți pentru a fi îndrumați și învățați în acest sens. Recomandă o discuție calmă cu copilul într-un moment favorabil, în care părintele să explice că întreruperea este nepoliticoasă. În acest fel, copilul va fi încurajat să găsească cuvinte adecvate și să folosească un ton respectuos atunci când dorește să comunice. De exemplu, copilul poate spune: „Mamă, îmi pare rău că te întrerup”.
Psihologul Ari Yares susține și el ideea de a discuta cu copilul într-un moment calm. Cu toate acestea, el sugerează că, atunci când copilul întrerupe, este important să întrebi dacă există o problemă de siguranță. Dacă nu este vorba despre o situație urgentă, părintele poate explica calm copilului că se află în mijlocul unei conversații sau a unei activități și că va vorbi cu el/ea imediat ce va avea timp. Esențial este să păstrezi calmul în momentul în care oferi feedback și să nu escaladezi situația. Uneori, acordarea unei atenții minime prin contact fizic, cum ar fi o îmbrățișare sau o mână pe umăr, poate ajuta la controlul impulsului de a întrerupe.
Atunci când copiii întrerup conversațiile sau activitățile, este important să îi învățăm abilitățile necesare pentru a-și exprima nevoile într-un mod respectuos. Iată câteva instrumente și sfaturi care te pot ajuta în acest sens:
Discuțiile despre întreruperi necesare. Copiilor le poate fi dificil să înțeleagă când este adecvat să întrerupă și când nu. Oferă-le exemple concrete de situații în care întreruperea este necesară, cum ar fi atunci când cineva este rănit sau are nevoie de ajutor. De asemenea, încurajează-i să vină cu alte exemple de întreruperi necesare, astfel încât să își dezvolte o mai bună înțelegere.
Învățarea manierelor adecvate. Îndrumă-ți copilul să învețe să recunoască semnele unei pauze într-o conversație sau să urmărească un semn din cap sau o privire. În momentul în care recunoaște aceste semnale, copilul poate spune calm și politicos „scuză-mă că te întrerup”. Astfel, îi oferi copilului o alternativă respectuoasă la întreruperi.
Recompensarea comportamentului pozitiv. Când copilul tău reușește să aștepte pauza sau să folosească semnalele într-un mod adecvat, recunoaște-i eforturile și comportamentul pozitiv. Copiii sunt în căutare de aprobare și dacă îi lauzi pentru reușitele lor, vor fi încurajați să continue să se comporte în același mod. Acest tip de întărire pozitivă este esențial în procesul de învățare.
Răbdare și gestionarea întreruperilor. Când copilul întrerupe, nu trebuie să răspunzi imediat dacă nu este o situație urgentă. Poți liniști copilul, spunându-i că vei fi disponibil într-o clipă. După aceea, găsește un moment potrivit pentru a întrerupe conversația și acordă atenție nevoilor copilului. Întrebă-l cu amabilitate: „Te ascult. De ce ai nevoie?”. Astfel, copilul învață să aștepte rândul și să-și exprime nevoile într-un mod adecvat.
Utilizarea unui semnal special. Inventează un semnal pe care tu și copilul tău să-l puteți folosi pentru a comunica fără a spune cuvinte. Acest semnal poate ajuta copilul să-ți transmită mesajul „am nevoie de ceva” atunci când vorbești cu altcineva. Poate fi un gest simplu, cum ar fi o înclinare a capului, o atingere ușoară pe mână.
Faceți o cutie specială „ocupată”. Luați o cutie de pantofi și umpleți-o cu jucării și jocuri care pot fi folosite numai atunci când vorbiți cu alții, vorbiți la telefon sau lucrați. Puteți schimba articolele cu altele noi din când în când pentru a menține cutia interesantă. Când ați terminat cu conversația sau cu munca, puneți cutia deoparte. Amintește-i copilului că este doar pentru când ești ocupat. „Cutia ocupată” oferă o modalitate practică de a-ți menține copilul ocupat, astfel încât să nu aibă nevoie de atenție, motivul principal al întreruperilor. Copilul va aștepta cu nerăbdare conversațiile tale ca o altă șansă de a se juca cu „cutia ocupată”.
Pregătiți-vă copilul în avans. Dacă știți că veți avea un telefon important sau veți găzdui oaspeți, discutați cu copilul în prealabil. Ai putea spune: „mătușa Maria și unchiul Niculae vin în vizită. Vom avea o mulțime de lucruri pentru adulți despre care să vorbim. Poate dura ceva timp. Vrei să aducem cutia ocupată ca să ai ceva distractiv de făcut în timp ce vorbim?”
Model de comportament bun. Când adulții sunt încântați de un subiect, și ei pot cădea în obiceiul prost de a se întrerupe reciproc. De aceea este important să vă amintiți că micuții privesc. Lăsându-i pe alții să-și termine poveștile și gândurile fără întrerupere, îl învață pe copilul tău elementele de bază ale comunicării respectuoase. De asemenea, părinții ar trebui să aibă grijă să nu întrerupă niciodată copiii când vorbesc, ci să aștepte o pauză și să spună „scuză-mă că te întrerup”, înainte de a continua.
Învățarea copilului să nu întrerupă este un proces care necesită timp și răbdare. Înțelegerea acestui aspect poate varia în funcție de vârsta copilului și de nivelul său de dezvoltare.
La vârstele fragede, cum ar fi preșcolarii, copiii sunt adesea captivați de propriile gânduri și dorințe, iar întreruperile sunt o modalitate de a-și exprima interesul și de a se simți implicați în conversații. Este important să le oferi oportunități de a se implica într-un mod adecvat, dar să le amintești totuși cu blândețe că întreruperea nu este potrivită.
Pe măsură ce copilul crește, înțelegerea conceptului de a nu întrerupe se va dezvolta treptat. De obicei, în jurul vârstei de 4 sau 5 ani, copilul își va da seama că întreruperea este nepoliticoasă, cu excepția cazului în care are un motiv întemeiat. La vârsta de aproximativ 7 ani, copiii învață să aștepte o pauză în conversație sau un semn de aprobare, cum ar fi o înclinare a capului, și să spună „scuză-mă” înainte de a vorbi.
Este important să ne amintim că niciun copil nu este perfect și că vor fi momente în care vor uita să aștepte sau să spună „scuze”. În acele momente, este esențial să rămânem calmi și să le reamintim copiilor ce trebuie să facă, subliniind importanța respectului față de ceilalți. Prin tratarea lor cu empatie și susținere, vom contribui la dezvoltarea abilităților de comunicare adecvate și a respectului față de ceilalți.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil