Telefonul și copiii. Radu Leca: De ce rămâne „lipit de mână” chiar după ce școala a interzis accesul?
29 Ianuarie 2026
Învățarea Bazată pe Probleme câștigă tot mai mult teren în școli, pe fondul nevoii de a-i ajuta pe copii să gândească critic, să fie autonomi și să ia decizii încă de la vârste mici.
Laura Garcia, directoarea de la Școala Europeană din Madrid, explică de ce această metodă schimbă modul în care copiii învață și de ce rezultatele se văd dincolo de note și teste.
Ce este Învățarea Bazată pe Probleme
Învățarea Bazată pe Probleme pornește de la o situație concretă, reală, care îi obligă pe elevi să gândească, să caute soluții și să aplice cunoștințe, nu să memoreze informații.
Laura Garcia explică, la hola.com, mecanismul acestei metode: „Învățarea bazată pe probleme este o metodologie în care procesul de învățare pornește de la o provocare sau o situație concretă pe care elevii trebuie să o analizeze și să o rezolve. Pe parcursul acestui proces, ei investighează, reflectează și aplică cunoștințe. Așa învață într-un mod activ și relevant”.
Cum se aplică metoda la clasă, pas cu pas
În practică, metoda este adaptată vârstei și nivelului de dezvoltare al copiilor.
„La clasă se propune o problemă adaptată vârstei și nivelului grupului. De aici, elevii își pun întrebări, caută informații și propun soluții posibile”, explică Laura García.
Rolul profesorului se schimbă. Nu mai este sursa principală de informație, el este un ghid al procesului de învățare.
„Profesorul însoțește procesul, ghidează și orientează, dar lasă spațiu pentru ca elevii să gândească, să testeze și să tragă propriile concluzii”, subliniază directoarea.
Această libertate controlată îi ajută pe copii să își dezvolte încrederea în propriile idei și să accepte greșeala ca parte firească a învățării.
În ce materii funcționează Învățarea Bazată pe Probleme
Un avantaj major al metodei este flexibilitatea. Laura Garcia arată că Învățarea Bazată pe Probleme nu este limitată la o singură disciplină: „În științe sau matematică, prin situații practice, în limba maternă, prin lucrul la înțelegere, exprimare sau argumentare, iar în științe sociale, prin analiza unor contexte sau probleme reale. Se potrivește foarte bine ca metodă complementară în abordări mai largi, precum lucrul pe proiecte”.
Copiii nu mai percep materiile ca pe niște compartimente separate. Ei le folosesc împreună pentru a rezolva o situație, exact așa cum se întâmplă în viața reală.
Învățarea bazată pe probleme vs. învățarea bazată pe proiecte
Deși este adesea confundată cu învățarea bazată pe proiecte, Laura Garcia explică diferența: „Spre deosebire de învățarea bazată pe proiecte, unde activitatea este organizată în jurul unei întrebări-ghid sau al unei teme ample dezvoltate pe o perioadă mai lungă de timp, în învățarea bazată pe probleme accentul cade pe rezolvarea unei provocări concrete”.
Cele două metode nu se exclud. „Ambele abordări sunt compatibile și împărtășesc aceeași filosofie: plasarea elevului în centrul învățării și oferirea unui rol activ în propriul parcurs educațional”, precizează ea.
Ce câștigă copiii din acest tip de învățare
Beneficiile sunt vizibile atât în clasă, cât și în comportamentul copiilor. Laura Garcia sintetizează impactul metodei: „favorizează o învățare mai profundă, dezvoltă gândirea critică, autonomia și munca în echipă”.
Copiii învață să își argumenteze ideile, să asculte opiniile celorlalți și să ajungă la soluții împreună. În același timp, ei capătă încredere că pot gestiona situații noi și complexe.
Un alt aspect important este legătura cu realitatea. „Îi ajută pe elevi să înțeleagă că ceea ce învață are o aplicabilitate reală și practică, dincolo de sala de clasă”, mai spune Laura Garcia.
CITEȘTE ȘI:
O profesoară spune cum îi recunoaște în clasă pe copiii expuși prea mult la ecrane acasă
