Este un fenomen pe care 90% dintre oameni îl experimentează, iar unii consideră că este cu adevărat enervant să aibă rularea constantă a unei melodii care li se blochează în cap.
Este vorba despre acel „vierme în ureche” pe care Cornelius Eckert l-a denumit în 1979 drept „Ohrwurm”. Acest fenomen muzical în buclă, care persistă adesea timp de aproximativ 20 de secunde, poate fi destul de captivant și poate refuza să te lase în pace. Nu e doar o iluzie a minții tale - există chiar și o știință în spatele acestui fenomen.
Psihiatrul german Cornelius Eckert a pus bazele studiului acestui „Ohrwurm”, iar rezultatele sale par să confirme că există, într-adevăr, o porțiune de muzică care se leagă de conștiința ta și continuă să revină, chiar și atunci când nu vrei să o asculți.
În plus, dr. David Silbersweig, specialist în psihiatrie, a oferit o perspectivă interesantă asupra efectelor neurobiologice ale muzicii și de ce unele melodii persistă în mintea noastră.
Nu toate piesele au această putere de a se transforma în „viermi în ureche”. Există anumite trăsături muzicale care fac ca unele melodii să devină mai susceptibile decât altele să devină această experiență captivantă. De exemplu, repetițiile în piesă, durata extinsă a anumitor note, sau intervalele mai mici dintre note sunt factori care contribuie. Și nu trebuie să uităm de încărcătura emoțională - unele cântece reușesc să provoace mai multă emoție în noi decât altele, fie că suntem conștienți sau nu. De asemenea, melodiile asociate cu amintiri specifice au tendința de a rămâne cel mai mult cu noi.
Acest fenomen cunoscut sub numele de „Ohrwurm”, adică „vierme în ureche”, este definit de un segment de muzică în buclă care durează în jur de 20 de secunde și se infiltrează automat în conștiința ta, continuând să revină într-o repetare aparent interminabilă.
Ne aflăm în fața unei intrigante bucle fonologice în creierul nostru, iar povestea nu se rezumă doar la caracteristicile melodiilor, ci și la modul în care creierul nostru reacționează la ele. Studiile de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională au scos la iveală participarea cortexului auditiv din lobul temporal al creierului în sprijinul percepției muzicale. Aici, conexiunile cu zonele adânci ale lobului temporal, precum hipocampul sau girusul parahipocampal, intră în joc pentru codificarea și recuperarea memoriei.
Acest proces magic permite minții noastre să rețină acele blocuri de note mentale pentru o perioadă bine definită de secunde. Esența este că conexiunile din creier responsabile de aceste funcții devin, într-un fel, „blocate”, formând astfel amintiri muzicale într-o buclă fascinantă.
Studii recente indică faptul că cei cu dificultăți în memoria de lucru, cum ar fi cei cu tulburare de deficit de atenție, pot să nu experimenteze acest fenomen într-o măsură atât de pronunțată. În schimb, cei cu tulburare obsesiv-compulsivă, unde aceste bucle muzicale joacă involuntar în mintea lor, par a fi mai susceptibili să cadă pradă acestui „vierme în ureche”.
Evoluția intervine în această poveste, iar muzica, fiind un cod universal, a fost alături de noi încă din vremurile preistorice, adesea asociată cu rima înaintea cuvântului scris pentru a ajuta la amintirea poveștilor orale. Pare că creierul nostru a evoluat pentru a stoca aceste asociații și fragmente muzicale într-un mod aparte.
Experții sugerează să ne distragem atenția, să îndreptăm creierul în altă direcție, angajându-l în activități care necesită utilizarea altor zone, circuite și funcții ale acestuia.
Tehnici de meditație, eliberarea minții și cântatul cu adevărat sunt printre sugestiile care pot ajuta la înlocuirea acelei bucle persistente cu ceva nou și captivant.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil